ultima postare pusa pe blog enciclopedid 3

vineri, 9 martie 2012

Păpădia: Leac în afecţiuni hepatice, biliare și nu numai

 Păpădia: Leac în afecţiuni hepatice, biliare și nu numai
Păpădia: Leac în afecţiuni hepatice, biliare și nu numai Nu mai este mult și va înflori păpădia (Taraxacum officinale). Ea deschide sezonul recoltării plantelor medicinale din flora spontană. Este considerată greșit ca fiind o buruiană incomodă și nefolositoare, pentru că, așa cum arată toate studiile farmacologice, această plantă medicinală este deosebit de valoroasă.
Planta înflorește în martie-aprilie pe aproape orice suprafaţă cu iarbă. Ca plantă medicinală, are două proprietăţi remarcabile: ajută în bolile biliare și în cele hepatice. Întreaga plantă are efect tămăduitor: primăvara, înainte de înflorire, se colectează frunzele, toamna rădăcinile, iar tulpinile se culeg în timpul înfloririi. În aceste perioade, organele respective ale plantei au cea mai mare cantitate de latex și de principii active.
Rădăcinile de păpădie conţin taraxacină - un principiu amar deosebit de valoros în tratarea bolilor digestive. Frunzele conţin proteine, glucide, vitaminele A, B, C și D.
De regulă, medicii specialiști în bolile de ficat știu că păpădia are o influenţă cât se poate de benefică asupra ficatului. Tulpinile proaspete, din care se consumă câte 5-6 pe zi, în stare crudă, ajută rapid în hepatita cronică. În icter și în afecţiunile splenice, păpădia se folosește, de asemenea, cu succes.
Persoanele bolnăvicioase, care se simt obosiţi, ar trebui să facă o cură de 14 zile cu tulpini proaspete de păpădie. Aceste tulpini ajută la creșterea poftei de mâncare, îmbunătăţesc sucul gastric și curăţă stomacul de tot felul de substanţe care se elimină greu. Tijele proaspete pot dizolva fără dureri calculii biliari, stimulând activitatea hepatică și biliară.
Pe lângă săruri minerale, păpădia conţine substanţe curative și de sinteză foarte importante pentru înlăturarea tulburărilor de metabolism. Datorită efectului său depurativ, ajută în artrită și reumatism; inflamaţiile ganglionilor se retrag, dacă se ţine până la sfârșit cura de 3-4 săptămâni, cu tulpini proaspete.
Rădăcinile mâncate crude, la fel ca și cele uscate din care se prepară ceai, au efect depurativ, de stimulare a digestiei, sudorific și diuretic, precum și stimulant. Ele fac sângele foarte fluid, fiind considerate un mijloc excelent contra sângeului îngroșat. Pentru prepararea ceaiului, se pun peste noapte 1-2 linguriţe (cu vârf) de rădăcini într-un litru de apă rece, se încălzește a doua zi până începe să fiarbă și se filtrează. Această cantitate se bea, înghiţitură cu înghiţitură, cu o oră înainte și o oră după micul dejun.
Planta mai este recomandată ca remediu în toate bolile unde există un dezechilibru glandular. Astfel, ceaiul de păpădie este indicat în cazurile de obezitate, în boli de ficat (mărind secreţia biliară), în normalizarea circulaţiei sângelui și pentru mărirea poftei de mâncare. Preparatele din păpădie au efect benefic în tratamentul hipertensiunii arteriale, insuficienţei cardiace, aterosclerozei, gutei și reumatismului. De menţionat că, în hipertensiune și boli cardiace, în special în faza decompensată, administrarea remediilor din păpădie necesită o atentă supraveghere medicală și se face numai cu acordul și sub îndrumarea medicului curant.
Este folosită cu succes în multe cazuri de gastrite hipoacide și dispepsii, precum și în tratarea dischineziei biliare și pentru prevenirea formării calculilor biliari. Efectul diuretic este exploatat și în cazul calculilor renali sau uretrali, prin mărirea fluxului de urină urmărindu-se eliminarea acestora din căile urinare. Prin diureza pe care o produce, păpădia face ca toxinele din corp să se elimine și ajută indirect în tratarea eczemelor și altor boli de piele.
Datorită conţinutului de vitamine A și C, păpădia mai este menţionată și ca un posibil agent antioxidant și anticanceros.
Cura cu tije de păpădie
Este cea mai simplă și mai eficientă formă de administrare a acestei plante medicinale. După cum spun specialiștii în fitoterapie, este bine să se consume tijele de culoare mai gălbuie, înainte de înflorire, care se mănâncă pe stomacul gol, câte 5-10 tulpini pe zi, timp de 10-14 zile. Cura nu trebuie prelungită după ce păpădia a înflorit. Pentru cei care nu suportă gustul foarte amar, se recomandă ca aceste tulpini să fie amestecate și consumate în miere de albine.
Tijele și frunzele de păpădie despovărează ficatul și colonul de toxine, reglează și stimulează digestia, ajutând la eliminarea masivă a toxinelor din organism.O astfel de cură ar trebui urmată de toţi cei cu dischinezie biliară și hepatită, păpădia fiind un drenor hepatic de excepţie și un foarte bun stimulent al funcţiei vezicii biliare și a activităţii ficatului.
De asemenea, este bine ca diabeticii să mănânce, zilnic, 10-15 tije florale de păpădie sau să consume salată din frunze. Există studii recente care scot în evidenţă faptul că o cură de câteva săptămâni cu tije și frunze de păpădie, corelată cu o alimentaţie adecvată, ameliorează diabetul considerabil, permiţind insulino-dependenţilor să reducă perogresiv doza de insulină și chiar, la indicaţia medicului, să renunţe complet la ea.
Salata din frunze de păpădie
Se culege un pumn de frunze de păpădie proaspete, care se spală și se taie mărunt. Se pune puţin mărar și pătrunjel, se adaugă puţin ulei și oţet după gust. Se lasă 5-10 minute, apoi se consumă cu pâine neagră sau nimic altceva. Această salată se consumă de 2-3 ori/zi, înaintea meselor principale.
Sucul din frunze de păpădie
Recomandat este și sucul din frunze de păpădie. Se iau 2 mâini de frunze proaspete, care se spală bine, se taie cât mai mărunt și se pun la macerat, vreme de 3-4 ore, în 1/2 l de apă, după care se filtrează. Sucul amar obţinut se consumă pe parcursul unei zile, în cure de cel puţin 2 săptămâni. Remediul are efect decongestionant asupra bilei și stimulează activitatea ficatului. Este un excelent adjuvant în tratarea hepatitei cronice (inclusiv formele evolutive), în dischinezia biliară, în tulburările digestive și de altă natură, care însoţesc disfuncţii ale ficatului și ale vezicii biliare.
Cum se prepară siropul de păpădie?
În fiecare primăvara, un sirop din flori de păpădie este binevenit. Se pun de 2 ori câte 2 mâini pline de flori de păpădie într-un litru de apă rece. Se pune la foc mic până începe să fiarbă, se ia oala de pe foc și se lasă totul să stea peste noapte. A doua zi, se golește conţinutul într-o sită, se scurge, iar florile se storc bine cu ambele mâini. Sucul se amestecă într-un kg de zahăr nerafinat, la care se adaugă o jumătate de lămâie tăiată felii. Mai multă lămâie acrește prea tare. Oala se pune fără capac pe mașina de gătit. Pentru a se păstra toate vitaminele, se dă la focul cel mai mic. Astfel, lichidul se evaporă fără a fierbe. Siropul se pune la răcit o dată, maximum de două ori, ca să i se poată stabili adevărata consistenţă. N-are voie sa devină prea gros, căci s-ar zaharisi după păstrare mai îndelungată, dar nici prea subţire, pentru că atunci ar începe să fermenteze după un timp. Trebuie să devină un sirop adevărat, vâscos, care, uns pe felia de pâine cu unt de la micul dejun, este absolut delicios.
Sirop de păpădie cu miere
Mai întâi se culege păpădia cu tot cu rădăcină și frunze, fără să rupem rădăcina, pentru a nu se scurge latexul în care sunt concentrate principiile active. Se spală planta cu apă rece apoi se lasă la scurs. Pe o planșetă, se toacă mărunt și se pune imediat, cu tot cu latexul scurs, într-un borcan pe jumătate cu miere de albine. Se amestecă bine conţinutul și se lasă la macerat până când se formează un sirop, din care se ia înainte de fiecare masă câte 1-3 linguriţe, timp de 2-3 săptămâni.

Autor: Evenimentul Zilei
Sursa: www.evz.ro  Vineri, 9 Martie 2012

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu