Stresul și suferinţa ne tulbură apetitul

Stresul și suferinţa ne tulbură apetitul

Adevărata cauză a tulburărilor alimentare nu sunt șabloanele de frumuseţe împuse de societate, ci vulnerabilitatea psihică. Psihologii spun că influenţa acestor modele exterioare nu ar fi atât de puternică încât să declanșeze boli unor persoane sănătoase emoţional. Din punct de vedere psihologic, tulburarea de alimentaţie este doar o manifestare exterioară, un simptom al unei suferinţe cu care pacientul trăiește fără să o conștientizeze. Potrivit psihologului Anca Munteanu de la Centrul de Psihologie de Acţiune și Psihoterapie din București, tulburările alimentare nu pot fi prevenite. "Sunt manifestarea unei suferinţe inconștiente, dar care se exprimă printr-o suferinţă corporală, de aceea nu pot fi prevenite." Exerciţiul comunicării timpurii este singura cale de prevenţie a problemelor de ordin psihic. "Copiii trebuie încurajaţi de mici să comunice, pentru ca suferinţele lor, de orice natură, să nu ajungă să fie exprimate prin suferinţe corporale, nici când ajung adulţi", spune psihologul. Bulimia și anorexia, frecvente la adolescente Refuzul mâncării, reducerea anormală a greutăţii corpului, teama continuă de îngrășare, folosirea permanentă a unor tehnici de slăbit și percepţia deformată asupra propriului corp sunt simptomele anorexiei, una dintre cele mai frecvente tulburări alimentare. Majoritatea cazurilor apar la adolescente, dar există și un procent de 10 la sută de anorexici, în mare lor majoritate, bărbaţi tineri. La polul opus este bulimia, o tulburare care presupune episoade compulsive de supralimentare. După ce bolnavul mănâncă exagerat începe să se simtă vinovat și încearcă să-și provoace vărsături, să consume laxative, să facă exerciţii fizice epuizante. Ca și anorexicii, bulimicii sunt obsedaţi de aspectul fizic și au respect de sine extrem de redus. Frecventă la adolescenţi este și situaţia contradictorie în care aceeași persoană suferă alterantiv de episoade de bulime și de episoade de anorexie. Tulburările de alimentaţie se pot trata dacă pacienţii se îngrijesc corespunzător, își schimbă stilul de viaţă și atitudinea faţă de ei înșiși. Mecanismul bolii, ca la dependenţe Psihologul Anca Munteanu precizează că există multiple abordări terapeutice ale tulburărilor alimentare, dar că acestea se centrează fie pe simptom (refuzul mâncării, în cazul anorexiei sau consumul complusiv al acesteia în cazul bulimiei) și pe înlăturarea lui, fie se concentrează pe descifrarea semnificaţiei simptomului și înlăturarea suferinţei care l-a produs. "Bulimia și anorexia se manifestă asemănător comportamentelor de dependenţă: persoana încearcă să se abţină, să revină la un comportament normal, se simte vinovată că nu reușește, iar dacă cedează tentaţiei, vinovăţia este și mai mare, iar dezechilibrul se accentuează", explică psihologul Anca Munteanu. Sugarii brutalizaţi devin anorexici Anorexia poate apărea chiar și în primele luni de viaţă, când bebelușul refuză alimentaţia. Tulburarea poate fi primul simptom al unei viitoare psihoze infantile (o formă de autism care există de la naștere sau debutează în cursul primelor 30 de luni de viaţă). Dar medicii atenţionează că instalarea anorexiei poate fi provocată de brutalitatea mamei, atunci când bebelușul este alimentat forţat și incorect. Trecerea de la alimentaţia la sân, la cea cu lapte praf poate fi un șoc suficient de puternic pentru a declanșa anorexia bebelușilor, susţin specialiștii. De aceea, mamele trebuie să asigure confortul copilului atunci când îl hrănesc. Hrănirea bebelușului nu trebuie să fie un gest mecanic, ci un moment afectiv de contact cu mama. Mai mult, atunci când este alimentat exclusiv cu biberonul, copilul trebuie încurajat cu gesturi de tandreţe și de afecţiune, astfel încât să nu se simtă abandonat din cauza renunţării la alăptare.

Autor: Adevarul Sursa: www.adevarul.ro  Vineri, 9 Septembrie 2011