Merișorul - inamicul infecţiilor urinare

Merișorul - inamicul infecţiilor urinare

Este considerat un campion al fitoterapiei, datorită efectului antiinfecţios foarte puternic. Capabil să reziste la temperaturi extreme, merișorul are un sistem de apărare menit să facă faţă aproape oricărei boli produse de bacterii, virusuri sau fungi Frunzele merișorului, foarte bogate în taninuri (substante antibacteriene și antimicotice) și flavonoide (substanţe cu efect antioxidant), dau acţiunea antiinfecţioasă a plantei, fiind extrem de eficiente în lupta cu infecţiile bacteriene, mai ales la nivelul vezicii urinare. Extractele de merișor sunt un ajutor important al antibioticelor de sinteză, în tratarea cistitelor, inclusiv a celor recidivante. Se recomandă ca înainte cu 10 minute înainte de a lua doza de merișor să se ia un vârf de cuţit de praf de bicarbonat alimentar, care are efect alcalinizant al urinei, ceea ce potenţează efectul substanţelor active ale plantei. Antiinflamator contra durerilor reumatice Pentru că întărește sistemul imunitar, merișorul este recomandat și în afecţiunile virale sau infecţioase: laringite, faringite. Iar pentru că este un antiinflamator, merișorul se poate asocia cu alte plante care au acest rol, cum sunt, de exemplu, salvia și salcia, pentru calmarea durerilor reumatice. În egală măsură, merișorul s-a dovedit un tratament extraordinar împotriva Helicobacter Pylori, bacterie responsabilă în proporţie de 40% de cazurile de gastrită și de ulcer, dar și de afecţiuni mai grave, cum ar fi anumite forme de cancer, mai ales ale stomacului și ale esofagului. Ceaiul de merișor Se pun două linguriţe de merișor uscat în 100 ml de apă rece. Se lasă timp de o oră la macerat, după care se strecoară. Frunzele de merișor se fierb în 100 ml de apă pentru 10 minute. Apoi se strecoară, lichidul rezultat se amestecă cu prima apă și se adaugă un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu. Se beau două căni pe zi, timp de 10 zile. În cazul în care pacientul are insuficienţă cardiacă sau renală, nu se adaugă bicarbonat de sodiu. În general, pentru rinichi este bună o cură cu ceai din merișor, coada-calului și urzici. Tinctura de Merișor Într-un borcan cu capac se pun 20 de linguri de pulbere de frunze de merișor, peste care se adaugă două căni de alcool alimentar de 50 de grade. Se închide borcanul ermetic și se lasă la macerat două săptămâni, într-un loc călduros. Apoi se filtrează, iar tinctura rezultată se pune în sticluţe mici, închise la culoare. Se ia câte o linguriţă diluată în puţină apă, de patru ori pe zi. Infuzia Patru linguriţe de pulbere de frunze de merișor se macerează 8 ore într-un sfert de litru de apă, după care se filtrează. Planta rămasă după filtrare se opărește cu un sfert de litru de apă, după care se lasă să se răcească și se strecoară. În final, se combină maceratul cu infuzia, preparatul rezultat folosindu-se mai ales extern, pentru spălături și comprese. Acest remediu inhibă dezvoltarea unor bacterii, fungi și virusuri, eliminând inflamaţiile. Decoctul Se obţine dintr-o lingură de plantă și o cană de apă care se fierb 5 minute. Se lasă acoperit 5 minute, apoi se strecoară. Atât din infuzie, cât și din decoct se consumă trei căni pe zi. Datorită conţinutului de tanin, decoctul este util în tratarea diareei și a hemoragiilor. Precauţii! În caz de sarcină, tratamentul intern cu merișor se va face cu prudenţă,  doar la recomandarea și sub supravegherea medicului. De asemenea, administrarea interna a frunzelor de merișor este contraindicată în cazurile de constipaţie acută.

Autor: Revista Felicia Sursa: www.revistafelicia.ro  Duminica, 1 Mai 2011