Pescuitul, arta răbdării

Pescuitul, arta răbdării

Una dintre cele mai răspândite pasiuni ale românilor este pescuitul, iar numărul mare de lacuri și de ape curgătoare de la noi a ajutat la dezvoltarea acestui sport al răbdării și al îndemânării. Mulţi pescari stau zile întregi „pe baltă“ pentru relaxare. Ei sunt dispuși să cheltuiască sume importante de bani pentru pasiunea lor.   Giani (53 de ani) este unul dintre pescarii amatori care așteaptă cu nerăbdare fiecare sfârșit de săptămână călduros pentru a merge la pescuit. Găsește în acest sport cea mai bună metodă de relaxare și de evadare din cercul „serviciu-casă-serviciu". „Nu sunt genul care să stea câte trei-patru zile pe baltă cu cortul și cu tot felul de provizii. Îmi place să-mi petrec dimineaţa lângă apă, în liniște, fără să mă gândesc la altceva decât la pește și cum să fac să-l prind. În zilele bune, când «mușcă», stau și până seara", povestește omul. Nu prea mănâncă pește Surprinzător, Giani, spune că peștele nu se află printre preferinţele lui gastronomice. „Îmi place să-l prind, să văd lanseta sau undiţa arcuită, să mă lupt cu el până să îl aduc aproape și senzaţia pe care o am înainte să-l scot pe mal, atunci când este cel mai dezamăgitor să-l scapi. În schimb, nu prea «mă omor» cu mâncatul", recunoaște bucureșteanul, care se ghidează după mai multe reguli atunci când merge la pescuit. Una dintre ele este aceea că niciodată nu merge singur. „Prefer să merg cu un prieten, doi. Mai stăm de vorbă la o bere, mai glumim. Dacă mergi singur și stai o zi întreagă pe apă și nici nu prinzi nimic, înnebunești de plictiseală. Nici dacă prinzi ceva nu are farmec dacă ești singur, mai ales dacă e o captură bună", explică Giani, care a fost la pescuit ultima oară chiar weekendul trecut, pe un lac privat din apropierea Capitalei. Pe bălţile particulare este permis pescuitul chiar și în perioada de prohibiţie (4 aprilie - 2 iunie). „Mereu uit câte ceva" Ultima partidă de pescuit nu a decurs însă așa cum își dorea. „A început prost ziua, am uitat ceva acasă, ca de obicei. De data asta am lăsat mămăliga lângă aragaz, dar am observat la timp și am cumpărat una de la magazinul de momeli. Am ajuns pe lacul din Ștefănești pe la 7.30. A fost frig toată ziua și n-am prins decât doi pești: un cărășel și un ciortan, puţin mai mari ca palma", povestește Giani. Acum așteaptă vremea caldă pentru a organiza partide mai dese. „Vara merg chiar și de patru ori pe lună, dacă am ocazia. Asta dacă îmi permite bugetul, pentru că intrarea pe o baltă bună costă 80-100 de lei. Nu mai pun și celelalte cheltuieli cu benzina, mâncarea și așa mai departe. Oricum, ca să îmi fac plăcerea, mă duc și pe bălţi sălbatice, fără plată, dar acolo e mai greu să ai parte de capturi mari", încheie Giani.    Răzvan (30 de ani) merge la pescuit de aproximativ șase ani din aceleași motive. „În cursul săptămânii sunt ocupat cu serviciul de dimineaţa până seara. Așa că am găsit în pescuit cea mai relaxantă variantă pentru a uita de rutina zilnică. Vara merg cam de două ori pe săptămână, ca să scap de căldura insuportabilă din București. Câteodată facem și partide de 24 de ore, pentru a prinde și temperaturile mai scăzute din timpul nopţii", spune Răzvan, care lucrează în domeniul publicităţii. La fel ca Giani, Răzvan nu prea mănâncă pește și preferă să meargă cu grupul lui de prieteni le pescuit. „În cele mai multe cazuri merg cu unul sau doi prieteni, dar dacă e vreme frumoasă și ei sunt ocupaţi cu alte lucruri, merg și singur", afirmă tânărul, a cărui captură-record a fost un crap românesc de cinci kilograme, pe care l-a prins la a doua partidă de pescuit la care a mers. Parteneriat fidel Și Cristi Popescu, ospătar de meserie, spune că a prins peștii cei mai mari la primele experienţe ale lui pe baltă. „Eu merg la pescuit doar cu prietenul meu, Cristi Voinea. Ne planificăm ieșirile din timp și ne organizăm în așa fel încât să ajungem de două-trei ori pe lună în timpul verii. Nu intervin discuţii și, fiind doar noi doi, ne putem concentra. Am investit amândoi bani în instrumente. Cea mai scumpă achiziţie este vaporașul care plantează lansetele și momeala, pe care am dat 2.400 de lei", explică Cristi. El spune că investiţia a meritat din plin pentru că altfel nu ajungea să prindă exemplarele de 15-18 kilograme cu care se mândrește. „Cel mai mare crap românesc pe care l-am prins avea 8 kilograme, iar cea mai mare captură, un chinezesc, a avut 18 kilograme", povestește Cristi. "Îmi place să-mi petrec dimineaţa lângă apă, în liniște, fără să mă gândesc la altceva decât la pește și cum să fac să-l prind.'' Giani pescar amator   „Poveste" pescărească Pescarii sunt cunoscuţi pentru poveștile lor fantastice. Una dintre cele mai cunoscute sună așa: „Mergând cu trenul, am lansat undiţa într-un râu. La a treia aruncare am simţit «un monstru», dar trăgând, mi-am dat seama că trenul începe să meargă înapoi, forţat de «balaurul» din undiţa mea! Dorind să evit o catastrofă feroviară, am tăiat firul". „Fir întins" în loc de „baftă" E bine cunoscut faptul că pescarilor nu le place să fie deranjaţi și nu suportă ca cei din jur să facă gălăgie, pentru că „sperie peștii". Pe lângă aceste reguli pe care le impun tuturor celor care îi însoţesc, ei au o mulţime de ritualuri și de superstiţii. Cel mai important este ca, atunci când pleacă la pescuit, să nu li se spună niciodată „baftă", fiind preferată urarea „fir întins". Locul nu se schimbă De asemenea, odată ajunși pe malul lacului, își aleg un loc pe care, în general, nu îl mai schimbă decât dacă, după o perioadă lungă de timp, nu prind nimic. „După ce îţi pui lansetele pe suporturi, amestecurile de momeli, arcurile și acele pe lângă scăunel și berea la îndemână, nu-ţi mai vine să te muţi, să o iei de la început", spune Cristi. Un alt obicei de-al pescarilor e acela de a pupa primul pește prins, tot din supersiţie, în speranţa că vor prinde mai mulţi. Un pescar cheltuiește mii de lei pe instrumente. Cele mai scumpe sunt accesoriile tehnice, care ajută la detectarea și momirea peștilor, navomodelele de nădit și plantat fiind cele mai costisitoare. Cât costă „arsenalul pescăresc" Instrument                                              Preţ (lei) Navomodel (vaporaș) de nădit și plantat    1.200-7.000 Sonar (detector de pești)                         300-1.500 Lansetă                                                 50-1.500 Mulinetă                                                30-1.300 Trusă cu articole de pescuit                     75-300 Suport lansete                                        5-50 Avertizor acustic și luminos                     20-200 Când nevoia bate pasiunea Marin este un tată singur, în vârstă de 35 de ani. El pescuiește din când în când, dar din alte motive decât cele sportive. Locuiește într-un sat din judeţul Călărași, în apropierea lacului Mostiștea, în care „dă la pește" aproape zilnic, dar nu neapărat pentru a se relaxa, ci din necesitate. Soţia l-a părăsit în urmă cu câţiva ani și el a rămas cu cei doi copii pe care îi au împreună și pe care îi îngrijește singur. „Eu sunt faianţar și prin zona asta e mai greu să găsești un loc de muncă, mai ales în domeniul meu. Așa că mai merg cu ziua pe la câmp ca să câștig un ban. Atunci când nu găsesc de lucru, merg la pescuit, ca să am ce le pune pe masă copiilor. Îmi și place să stau pe baltă, să mă liniștesc și să mă gândesc la ale mele, dar e important să și prind ceva, să nu ajung acasă cu mâna goală", explică bărbatul. El mai spune că, atunci când este plecat de acasă, mama lui are grijă de cei mici. Câteodată, când prinde mai mult pește sau când merge mai multe zile le rând la pescuit și are noroc, vinde peștele pentru a-și plăti facturile. „Stau pe șosea, ţin peștele de urechi, să-l vadă orășenii și ei opresc mașinile lângă mine. Dacă le place, cumpără, dacă nu, pleacă mai departe. Nu câștig mare lucru, doar cât să plătesc lumina sau să fac mici cumpărături. Cât să câștigi, dacă pe un kil de caras iei trei-patru lei?", se întreabă Marin. Bălţi după buzunar Suma pe care un pasionat o scoate din buzunar la o partidă de pescuit variază în funcţie de balta aleasă, de drumul pe care îl are de făcut și de perioada de timp pe care o petrece pe lac. „Preţurile bălţilor private pornesc de la 40 de lei și ajung până la 200 de lei pentru 12 ore, cele mai scumpe având regim special. La această sumă, trebuie adăugaţi și banii care se duc pe benzină și pe momeli, ajungând astfel ca preţul unei partide de pescuit să se învârtă undeva în jurul a 200-300 de lei", explică Gheorghe Ion, administratorul celui mai vizitat site de gen, Pescuitul.ro. Atunci când partida are loc pe Dunăre sau în Deltă, costurile cresc considerabil pentru că se stă mai mult de trei-patru zile. Cei mai mulţi pescari preferă să meargă la partide scurte, de o singură zi. „Un sondaj realizat acum un an a arătat că peste 80% din pescari preferă să meargă aproape de casă și să nu stea mai mult de o zi și o noapte pe baltă, 15% practică pescuitul pe ape libere și stau trei-patru zile și doar 5% sunt pescari de Deltă", a spus Gheorghe Ion.   Părerea Expertului „E mai important drumul până la trofeu decât trofeul în sine" Elisabeta Ilie psiholog În primul rând trebuie să existe pasiunea pentru pescuit. În al doilea rând, pescarul are nevoie de câteva trăsături și abilităţi bine dezvoltate, precum răbdarea, îndemânarea și atenţia distributivă. Pentru a avea și succes, îi trebuie rapiditate în reacţie și spirit de observaţie. De asemnenea, orientarea spaţială și percepţia formei sunt calităţi necesare pentru un pescar. Răbdarea este asociată cu pescuitul, dar nu este o calitate strict pescărească. Toţi avem o răbdare foarte mare în momentul în care ne face plăcere o activitate sau ne pasionează ceva. În cele mai multe cazuri, pescuitul intră în categoria «hobby», fiind o modalitate de relaxare. Pasionaţii acestui sport sunt dispuși să facă foarte multe sacrificii pentru a obţine ceea ce-și doresc, și anume marea captură, la care viseză nopţi în șir. Sigur, ar fi mai simplu să cumpere peștele din magazin, dar nu ar mai avea nicio satisfacţie. Știm foarte bine că este mai important drumul până la comoară decât comoara în sine și ne place să știm că obţinem ceva valoros în urma unui drum greu și anevoios. De asemenea, există și cazuri în care oamenii pescuiesc din necesitate. Atunci când coincide și cu pasiunea, avem de-a face cu niște cazuri fericite, dar sunt și alte cazuri, în care pescuitul este doar o modalitate prin care omul își câștiga existenţa. Toţi avem răbdare în momentul în care ne face plăcere o activitate.

Autor: Adevarul Sursa: www.adevarul.ro  Vineri, 15 Aprilie 2011