Metale ce acţionează ca o otravă lentă

Metale ce acţionează ca o otravă lentă

Mercurul, plumbul și cadmiul sunt cele mai nocive pentru organism, iar intoxicaţiile cu ele sunt cel mai frecvent întâlnite. Consumul de alimente contaminate este principala cale prin care metalele grele ajung în corp. Ele nu se descompun prin prepararea termică a mâncărurilor. Unele metale grele, cum sunt cobaltul, cuprul, fierul, manganul, zincul și cromul, sunt esenţiale pentru sănătate. Totuși, chiar și acestea pot deveni toxice în cantităţi mari. Altele, precum cadmiul, mercurul și plumbul, sunt neesenţiale și periculoase în concentraţii mai mari. Ele sunt cauza celor mai numeroase intoxicaţii cu metale grele. Metalele grele sunt periculoase pentru că sunt bioacumulabile. Aceasta înseamnă că, în timp, concentraţia lor crește în organismele biologice (sunt stocate în grăsime), ajungând mai mare decât cea din mediu. Plumbul există și în bere Acest metal greu poate ajunge în organism din alimentele ambalate sau păstrate în vase ce-l au în compoziţie sau din conductele de apă. Metalul se găsește în concentraţii mai mici și în bere, și în ţuică. Intoxicaţia cu plumb, ca de altfel și cu celelalte metale grele, se manifestă diferit de la o persoană la alta, în funcţie de concentraţia din corp și de starea de sănătate a fiecăreia. Tocmai din acest motiv, diagnosticul este deseori dificil de pus. Plumbul acumulat în corp poate provoca anemie, dureri abdominale, greaţă, constipaţie, dureri de cap, pierdere în greutate, slăbiciune musculară, piele palidă, probleme tiroidiene, irascibilitate, impotenţă, scăderea libidoului, insomnii, confuzie, depresie, iar în intoxicaţiile severe poate produce insuficienţă renală cronică, orbire temporară sau chiar permanentă, convulsii și deces. Cadmiul este cancerigen Acest metal greu se găsește în baterii, vopsele, materiale plastice (PET-uri) și în unele îngrășăminte chimice. Mediul poate fi contaminat cu cadmiu și în urma activităţilor industriale. Expunerea pe termen lung la acest metal provoacă suferinţe renale, boli pulmonare obstructive și creșterea tensiunii arteriale. S-a mai observat că el favorizează demineralizarea oaselor și ne predispune la fracturi. Cadmiul este încadrat în categoria substanţelor cancerigene. Acumularea lui în corp a fost asociată cu cancerul pulmonar, prostatic și pancreatic. Mercurul dă tulburări neurologice Plombele dentare din amalgam și peștii albaștri răpitori (tonul de dimensiuni mari, peștele-spadă, rechinul) sunt principalele surse de contaminare cu acest metal. Tonul din conserve nu este periculos, pentru că are dimensiuni mici și nu acumulează mult mercur. Și unele tipuri de pesticide îl pot conţine, iar cerealele și legumele stropite cu ele vor fi contaminate. Intoxicaţia cu metilmercur, forma organică a mercurului și cea mai periculoasă, provoacă tulburări ale vederii periferice, salivaţie în exces, inflamarea gingiilor, tremur, nervozitate, mâncărimi ale pielii, oboseală, dureri de cap și articulare, probleme în coordonarea mișcărilor, de vorbire și de auz (afectează sistemul nervos central) și insuficienţă renală. Bebelușii expuși la metilmercur în viaţa intrauterină sau în primele luni de viaţă pot suferi malformaţii sau probleme neurologice. CUM LE DEPISTĂM Analiza firului de păr (analiza minerală tisulară) este cea mai exactă modalitate de a afla concentraţia de metale grele din corp. Testele sangvine pot să nu fie relevante, căci metalele se depozitează în grăsime, în păr și în unghii. În alte ţări, ele pot fi identificate și în compoziţia unghiilor.

Autor: Adevarul Sursa: www.adevarul.ro  Miercuri, 13 Aprilie 2011