Interviu cu Andrei O. (fost consumator de heroină și de cocaină, 36 de ani). Serial realizat în colaborare cu organizația Romanian Harm Reduction Network. Vă avertizăm că acest material conține informații explicite privind consumul de droguri. Nu promovăm consumul de droguri, ci vă oferim aceste informații pentru o cât mai bună înțelegere a fenomenului și a efectelor sale.
Începutul
Este interesant că am ajuns să consum cocaină, pentru că după atâția ani de consum de heroină, ai fi spus că ți-e de-ajuns. M-am apucat să consum cocaină spre sfârșitul perioadei de consum de heroină, în 2005. Nefiind confortabil consumul de heroină, să mai adaugi încă o dependență…N-aș putea explica exact ce m-a determinat să fac lucrul ăla. Cunoștințele pe care le aveam atunci erau total eronate vizavi de ce înseamnă cocaina, cum că nu dă dependență, că e drogul bogaților, că dacă prețul e de 100 și ceva de euro pe gram, ar trebui ca efectele secundare să fie foarte mici sau inexistente, că e foarte safe. Am început consumul cu același prieten care mi-a dat pentru prima oară să consum heroină. Era plecat afară, se întorcea periodic în țară și aici o lua de la capăt pe perioada cât stătea. Era disperat, mă suna înainte de a veni în vamă să îi cumpăr ceva. Era absolut nebunie. Lucrând acolo pe cu totul alt salariu decât în România, își permitea un consum ocazional de două-trei săptămâni aici. Asta s-a întâmplat și în momentul acela. A venit în țară și vreo două sau trei săptămâni a cumpărat el, zlinic, câteva grame de cocaină. Undeva la 5-6 grame pe zi, la prețul de 100, 110 euro gramul. După astea trei săptămâni, el a plecat înapoi, iar eu m-am trezit hooked up de cocaină. Tot ce am putut să fac la momentul ăla a fost să continuu adicția nou formată. Groaznic…Vorbim de cu totul alte prețuri. Cu 100 de euro consumai liniștit două zile heroină. La cocaină îmi ajungeau 30 de minute. Și am dus-o așa aproape două luni de zile.
Modalități de consum
O poți consuma atât injectabil, cât și prin prizare. Eu ajunsesem să mi-o fac injectabil pentru că altfel se pierde foarte mult sau cel puțin asta era părerea unanimă. Nu se amestecă ca și heroina cu sare de lămâie, pentru omogenizare. Cocaina se omogenizează instantaneu în apă.
Efecte
În momentul în care termini ultima doză pe care o ai, spre deosebire de heroină, unde pentru câteva ore, cel puțin, nu ai absolut nici o problemă, la cocaină te apucă niște depresii îngrozitoare și trebuie să te duci să ți-o procuri din nou, chiar când încă ești în timpul efectului. Produce foarte multă agitație, senzație de lipsă de oboseală, îți dă senzația că ești regele lumii. Este un upper. Nu-ți dă starea de agitație pe care ți-o dă amfetamina, îți dă o stare de bine, de putere, chiar nu știu cum să explic. Efectul intervine imediat, prin injectare, ca și la heroină. Nu e ca și cum te-ar lovi ceva, aș putea spune că e exact opusul efectului pe heroină. În nici un caz nu te moleșește. Îmi aduc că eram la o conferință internațională, după 20 și ceva de ore de zbor, nedormit, foarte obosit. Tot sentimentul ăla de oboseală a dispărut ca prin minune. Mă simțeam extrem de odihnit și extrem de în putere și gata de a face orice, de a mă distra etc.
Efectele treceau destul de repede, hai să zic în jumătate de oră, și reveneai treptat la starea inițială. Aveai o stare extrem de puternică, aproape ca un flash, o energie foarte mare, senzația că gândești mult mai clar. Nu e un halucinogen, nu te desprinzi de realitate, ba ți se pare că ești cu picioarele mai pe pământ decât oricând. Îți dorești să retrăiești tot timpul senzația asta de putere, de bine. La heroină totul e pe feeling. La cocaină starea se diminuează cu cât consumul este mai prelungit. Ca și la heroină, toleranța intervine foarte rapid, ai nevoie de doze din ce în ce mai mari și din ce în ce mai dese. Însă se instalează mult mai rapid decât la heroină și vorbim de foarte mulți bani pentru a duce această dependență.
Depresia aia era îngrozitoare. Aș fi putut înțelege orice prieten care mi-ar fi luat ceva din casă pentru a-și procura cocaină. De altfel s-a și întâmplat ca un amic să-mi fure casetofonul din mașină. Știam cât de tare poate să fie depresia care se instala imediat după ultima administrare, nici măcar a doua zi. Era iminentă și condiționată de ultima administrare. Atunci era nebunia și dorința cea mai puternică. Nu știu cu ce aș putea compara chestia asta. Trebuia pur și simplu să faci rost atunci, atunci. E compulsiv. O vedeam la toți cei din jurul meu. Singura modalitate prin care puteai trece peste era să nu poți face rost de bani. Era aproape dureroasă depresia care se instala, aproape o simțeai fizic. Foarte straniu sentimentul.
Erau și efecte psihice. Am văzut că se instalase un pic psihoza, chiar paranoia. Unora dintre prieteni le era foarte frică, o frică nejustificată că ar putea să îi prindă cineva. De exemplu, unul dintre ei, o oră întreagă, ștergea niște urme absolut invizibile de coca de pe parchet. Altul avea senzația că îi ieșiseră tot felul de bube și de coșuri și nu făcea altceva decât să-și râcâie pielea care nu avea absolut nimic. În general, erau psihoze bazate pe frică, pe temeri.
Cocaină sub formă de pudră/Wikipedia
Costuri și dependență
Cred că, spre deosebire de heroină, cocaina este un drog pe care îl poți ține mai mult sub control prin prisma faptului că costă foarte mult. Personal, eu nu am reușit. Consumam foarte mult, minim 5 grame pe zi, iar gramul nici măcar nu era gram, era 0,7. Era la a nu știu câta mână și tăiată și înmulțită. Nu știu cât costă acum cocaina, am pierdut de tot contactul cu cei care consumau și vindeau. Mă întreb dacă își mai permite multă lume acum, în plină criză financiară, să facă lucrul ăsta. Eu am cheltuit 9.000 și ceva de euro în mai puțin de două luni.
La vremea respectivă eram absolut disperat. Vedeam câți bani eram în stare să cheltui. Cerusem și ajutorul specializat al unui psiholog. Ce mi-a spus a foarte ciudat. Cunoștea pe cineva care chiar și la 20 de ani de la oprirea consumului de cocaină se trezea într-o dimineață după un vis în care consuma din nou. Lucru pe care nu cred că i-l spui unui om care are problema asta și vine să-ți ceară ajutor. E foarte descumpănitor. M-a speriat foarte tare lucrul ăsta și n-am mai continuat să apelez la serviciile acelui psiholog.
Dar mă gândeam că am intrat într-o mare problemă, pentru că nu știam cum să manageriez situația. Nu exista ajutor specializat în sensul acesta în România, nu existau oameni care să fie pregătiți pentru consumul de cocaină și știam că nu există tratament pentru așa ceva. Singurul lucru care mă liniștea cumva era că știam că nu dă dependență fizică, pentru că după foarte mulți ani de consum de heroină, mă îngrozea să fiu iarăși bolnav fizic. În perioada aia a fost foarte rar consumul de heroină, aproape că nu îmi mai plăcea. Erau foarte mulți care spuneau că poți renunța cu ușurință la heroină în favoarea cocainei.
Atunci luam metadonă pentru a trece peste dependența de heroină, pentru că cocaina nu funcționează pe aceeași rețetă ca și heroina. Apreciam prea mult senzația pe care mi-o dădea ca s-o stric cu heroină. Foarte mulți foloseau heroina cumva spre seară, ca să se mai liniștească din energia pe care le-o dădea cocaina și pentru a putea dormi. Se pare că dependența psihică nu s-a instalat atât de puternic la mine în cele două luni de zile pentru că în momentul în care am decis să mă opresc, mai ales din motive financiare, nu mi-a fost cumplit de greu să o fac.
Cred că două zile m-am simțit fizic mai amețit, iar psihic mi-am dorit mai mult să consum. În ultima zi în care am spus stop aia a fost ultima zi. Cumva mă simțeam aproape rupt de realitate. Nu-mi era rău, nu-mi era bine, eram destul de molatec așa, slăbisem foarte mult, în ciuda faptului că mâncam. Probabil că îți accentuează cumva și metabolismul, fiind un upper, ridică foarte mult tensiunea, pulsul, iar toate astea trebuie să ducă la o metabolizare mai rapidă a organismului.
La 5 grame pe zi puteam să spun că eram un consumator înfocat de cocaină, iar două luni sunt destul de relevante pentru instalarea dependenței. Și totuși am reușit. Cocaina creează o dependență psihică foarte puternică. Probabil am avut norocul ca perioada de consum să fie destul de redusă, nu știu sigur. Dacă am fi vorbit de doi ani de zile, probabil că lucrurile ar fi stat altfel. Experiența mea nu a fost la fel de profundă precum a fost cea pe heroină.
Nasol e că din ziua în care te apuci să consumi cocaină nu poți termina până nu epuizezi absolut toate posibilitățile de a te împrumuta sau de a face bani. Nu poți spune: astăzi îmi iau doar un gram. Sau iau un gram împreună cu cineva. Nu poți, înțelegi? Ești în stare să-ți vinzi organele ca să continui consumul în ziua respectivă. Și știam că nu are sens să țin sub control, pentru că e imposibil. Chestia asta era valabilă și pentru prietenii care făceau asta. Spuneau același lucru: mă, dacă astăzi mă apuc să consum cocaină, nu mă pot opri până mă culc sau până nu îmi mai răspunde dealerul la telefon.
Aș fi putut cu ușurință să mă injectez la 15 minute sau la 20 de minute, nonstop. Dacă te uiți ce se întâmplă în lume, cu oameni ca Whitney Houston sau Jean Claude Van Damme, care era să-și piardă meseria de actor din cauza consumului de cocaină, mi-e greu să spun că poate fi ținută sub control. Probabil se poate doar prin prisma faptului că te sperie prețul ei și că la început mai ai acel discernământ, pentru că ulterior nu mai poți face asta.
Viață socială
În perioada aia am fost aproape absent de la serviciu. Faptul că mi-era peste mână m-a salvat cumva să nu-mi pierd jobul. Într-o organizație de oameni despre care se presupune din start că sunt consumatori, cumva trebuie să existe și o oarecare toleranță. Paradoxal, eu cred că există mai puțină toleranță acum față de un consumator decât au avut-o oamenii normali, care nu consumau, cu mine. Oamenii cu care lucram știau de consumul meu, era pe la începuturile organizației. Ca pregătire, am terminat o facultate de construcții, am și lucrat ca inginer și mi-am și pierdut jobul din cauza consumului de droguri.
Colegii [din organizație] au fost extrem de toleranți față de mine. Mai mult decât atât, în perioada în care am decis să mă las de consum i-am rugat să stea cu schimbul la mine acasă, noaptea. Aici vorbim strict de cocaină. În momentul acela mi-a fost ușor să renunț la heroină prin tratamentul cu metadonă. Știu că îi păcăleam și reușeam să ies din casă, cu toate că eu le cerusem să mă păzească să nu ies să-mi iau cocaină. Am făcut-o de câteva ori.
E și o viață plină de minciună, e sinistru. Nu știu cum pot spune unii că sunt pe val și că nu văd viața fără consum. E un calvar. Îți pierzi toți prietenii, deși eu sunt o persoană sociabilă. Te simți foarte blazat. Probabil că trăind niște lucruri la paroxism, cu o intensitate foarte mare, celelalte lucruri pe care un om le consideră funny, de exemplu, pentru tine sunt foarte fade. Îmi pare rău că am trăit ce am trăit. Consider că am pierdut 10 ani din viață.
Am fost ca un zombie, nu știam nimic altceva. Se întâmpla să conduc mașina, să-mi doresc să nu cumpăr heroină și să plâng la volan, la propriu, că nu puteam să mă întorc acasă. E absolut groaznic. Am avut și relații în perioada asta, chiar una de cinci ani cu o fată care nu consuma și care nu știu cum m-a tolerat. Îmi doresc să îngrop la nivel subliminal toate lucrurile astea. E și greu să descrii în cuvinte niște trăiri atât de intense.
Frunză de coca/Wikipedia
***
Ce este cocaina?
Cocaina este extrasă din frunzele arborelui de coca, cultivat în ţările din America de Sud, dintre care cele mai mari producătoare sunt Bolivia, Columbia şi Peru. Cocaina sub formă de cocoloaşe sau pietricele se numeşte crack şi se fumează în pipe speciale din sticlă sau în recipiente din plastic – denumirea de crack (trosnet, pocnet) vine de la zgomotele produse de aceste pietricele când sunt aprinse. Crack-ul este şi injectabil. Pudra de cocaină este obținută prin extragerea bazei în urma dizolvării hirdocloritului cocainei în apă amestecată cu un catalizator (acid carbonic sau amoniac), proces în urma căruia se obţin baza alcaloidului cocainei şi sare. Cocaina şi crack-ul au efecte stimulente foarte puternice, dar de scurtă durată, mai ales crack-ul, care produce în plus o dependenţă psihică extrem de puternică şi rezistentă.
Cocaina este un drog scump şi de aceea este asociată stilului de viaţă luxos şi plin de excese al starurilor rock sau al actorilor de succes. Din cauză că este consumat mai ales de persoane cu venituri considerabile, oficial există foarte puţini dependenţi de cocaină din cauză că cei care îşi permit un asemenea drog îşi permit şi costurile unei dezintoxicări într-o clinică particulară. În România, un gram de cocaină costă între 80 și 120 de euro (cel mai scump drog). Potrivit unora dintre consumatorii români, cocaina pleacă de la producator într-o concentrație pură, după care dealerii o pot „îndoi” cu bicarbonat de sodiu pentru a-i mări gramajul și a-și rotunji veniturile. Substanța poate trece prin 5 sau 6 mâini în unele cazuri, fiind îndoită de fiecare dată, mai ales în cartierele mai sărace. În aceste condiții, consumatorii experimentați caută mereu să cumpere de la dealeri poziționați cât mai sus pe „scara ierarhică” pentru a primi marfă cât mai pură și își dau seama când aceasta este „îndoită”.
Mod de folosire
Modalităţile de folosire sunt foarte variate: indienii sud-americani mestecă frunze de coca sau fac din ele mate, o infuzie foarte apreciată. Tot ei mai folosesc basuco, pastă de coca ce poate fi fumată. Cea mai des intâlnită formă în lumea întreagă este cocaina sub formă de pudră cristalină, care se prizează. Există şi consumatori care şi-o injectează. În România, numărul acestora este mai scăzut, însă există consumatori de speed-balls (cocaină cu heroină sau legale cu heroină). Mulți dintre ei sunt clienți ai programelor de schimb de seringi.
Efecte, riscuri și dependență
Cocaina şi crack-ul sunt droguri cu efecte stimulatoare, dar de scurtă durată. Consumatorii de cocaină au senzaţia de putere, energie debordantă si eficienţă maximă, au o puternică încredere în sine şi forţă fizică mai mare decât de obicei. Crack-ul şi cocaina produc senzaţia deţinerii unei mari capacităţi de pătrundere intelectuală. Simptomele fizice ale intoxicaţiei cu cocaină sunt: uscarea gurii, transpiraţia, pierderea apetitului, creşterea activității cardiace. Dozele mari pot provoca anxietate şi panică. Efectele încep imediat după prizare şi durează maxim 30 de minute. În cazul crack-ului, efectele sunt mai rapide, mai intense, dar mult mai scurte, motiv pentru care consumatorii se injectează foarte frecvent.
Dozele mari sau folosirea repetată pe o perioada scurtă de timp provoacă anxietate extremă, crize paranoice sau halucinaţii. Aceaste efecte dispar după ce substanţa a fost eliminată din corp. Efectele post-consum ale cocainei sau crack-ului sunt oboseala (consumatorul epuizează o cantitate mare de energie sub influenţa drogului), depresia, nervozitatea. Dozele exagerate pot produce moartea prin sufocare sau infarct, în cazuri extreme. Cocaina amestecată cu alte substanţe este foarte periculoasă pentru uzul intravenos.
În privinţa instalării toleranţei sau dependenţei, se pare că efectele fizice ale cocainei sunt mult mai slabe decât în cazul heroinei, însă ar fi greşită luarea ca etalon a dependenţei de heroină în cazul cocainei, deoarece fiecare drog îşi are propriile manifestări şi efecte asupra organelor sau metabolismului, care în cazul cocainei sunt foarte puternice. Un consumator cronic dobândește rapid toleranţă, iar corpul se obişnuieşte cu un ritm alert şi cu lipsa de odihnă. În urma încetării folosirii, consumatorul resimte oboseala sau chiar epuizarea şi poate suferi de insomnie sau disconfort fizic şi emoţional extrem. Toate acestea se manifestă în simptome fizice, cum ar fi diaree, vomă, tremurături, anorexie, transpiraţie, insomnie. Mulţi dependenţi cunosc aceste simptome şi sunt foarte rezistenţi la propunerile de a întrerupe consumul. Există și consumatori ocazionali de pudră care reușesc să-și țină consumul sub control.
Crack-ul este mult mai periculos decât cocaina, pentru că produce dependenţă psihică de la prima folosire. Nu există fumători de crack ocazionali. Din cauză că produsele pe bază de cocaină sunt scumpe, cei care îşi irosesc fondurile se implică în prostituţie sau devin delincvenţi pentru a face rost de banii necesari pentru procurarea drogului.
Prizarea repetată, pe o perioada mare de timp, afectează mucoasa nazală şi poate duce chiar la cancer nazal. Fumarea îndelungată a crack-ului creează probleme respiratorii şi pierderea parţială a vocii. Injectarea provoacă abcese şi infecţii sangvine sau este o cale de contaminare cu virusurile hepatitelor B şi C sau cu HIV. Consumul în timpul sarcinii are efecte fizice şi psihice grave asupra fătului.
Istoric și legislație
Obiceiul de a mesteca frunze de coca pentru a spori rezistenţa la efort poate data în America de Sud de aproximativ 4.500 de ani. Cocaina a fost extrasă pentru prima oara din frunzele de coca în anul 1885, iar între 1870-1880 era un stimulent popular folosit la scara largă în tratarea a diferite afecţiuni. Sigmund Freud a recomandat-o ca tratament pentru mai multe probleme medicale sau psihologice, ba chiar pentru tratarea alcoolismului şi a dependenței de morfină. Și-a schimbat părerea dupa ce a recomandat-o unui prieten dependent de morfină care a folosit-o pâna a murit de supradoză. Medicii mai foloseau cocaina și ca anestezic local în chirurgia oculară şi în stomatologie. Și astăzi este folosită ca anestezic în unele cazuri.
În secolul XIX, substanța era foarte apreciată de cler şi aristocraţie. Papa Pius al X-lea şi Marele Rabin al Franţei îi lăudau „virtuţile dătătoare de viaţă”. Coca-Cola conţinea iniţial cocaină (înlocuită mai tirziu cu cofeină) şi era prezentată ca o băutură tonică şi ca leac miraculos împotriva afecţiunilor nervoase. La începutul secolului XX, unii medici au atras atenţia asupra efectelor adictive ale cocainei. În Statele Unite au existat rebeliuni ale „negrilor înnebuniţi de cocaină” care manifestau împotriva noilor legi discriminatorii adoptate de Congresul american.
Marea Britanie a folosit cocaina în tratarea soldaţilor răniţi în timpul Primului Război Mondial. În 1916, englezii au interzis deţinerea şi utilizarea opiului şi cocainei şi au limitat utilizarea lor medicală. Cu toate acestea, controlul statului asupra acestor substanţe a fost unul formal până la sfârşitul anilor ’60. În primele decenii ale secolului XX existau puţine persoane care utilizau cocaina în scop recreaţional; substanţa era considerată de majoritatea populaţiei un medicament. Cocaina a început să se răspândească în America la sfârşitul anilor ’70, iar pe la mijlocul anilor ’80 a apărut crack-ul, de câteva ori mai puternic decât cocaina prizabilă. Dependenţa de crack a devenit o mare problemă în mai multe oraşe din S.U.A., datorită creşterii criminalităţii legate de stupefiante.
În România, cocaina este considerată un drog de mare risc. Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de mare risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de 2 la 5 ani.
Interviu realizat de Ionuț Dulămiță
Despre tratamentele depdendenței de cocaină vă vom informa într-un material ulterior.
Surse:
Serialul privind fenomenul drogurilor în România este realizat de TOTB în colaborare cu organizația Romanian Harm Reduction Network. RHRN iniţiază şi facilitează schimbări menite să susţină implementarea unor politici şi programe sociale eficiente care se adresează consumatorilor de droguri şi altor grupuri marginalizate social, cum ar fi dezincriminarea posesiei de droguri pentru consum propriu, accesul la servicii medicale si sociale pentru consumatorii problematici, integrarea socio-profesională și reducerea stigmei și discriminării consumatorilor de droguri. In prezent reunește 11 organizații active în domeniul reducerii riscurilor (harm reduction) și 15 profesioniști, persoane private și consumatori de droguri.
Dacă vreți să ne împărtășiți propriile experiențe, ne puteți scrie la adresa think@adevarulholding.ro
Foto main: Flickr/andronicusmax
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu