La fel cum corpul îşi menţine temperatura constantă, sângele este menţinut ideal la un pH de 7,365 Bfoarte uşor bazic. Puteţi, de asemenea, să măsuraţi pH-ul din urină şi salivă, dar sângele este cel mai important. Diferite zone ale corpului au nevoie de valori diferite ale pH-ului. De exemplu, sângele şi ţesuturile au nevoie să fie uşor bazice, dar fecalele trebuie să fie uşor acide, iar urina trebuie să fie uşor acidă sau neutră. Saliva tinde să varieze. pH-ul urinei poate asigura cea mai bună estimare a ceea ce se întâmplă la nivel de ţesuturi, dar nu este întotdeauna foarte precis. pH-ul sanguin este cel mai precis şi deci un mai bun indicator al condiţiilor interne din corp.
Bolile fiziologice sunt aproape întotdeauna rezultatul a prea mult acid care atacă echilibrul pH al corpului, până la punctul în care îl provoacă să manifeste simptome de boală. Boala poate fi, de asemenea, pur şi simplu manifestarea efectelor toxice ale unei surse externe, dar asta se întâmplă mai rar. Simptomele pot fi expresia acelui atac, dar ele pot fi şi semnele pe care le dă corpul atunci când luptă pentru a se reechilibra. Depinzând de nivelul şi durata atacului, simptomele pot fi mai uşor sau mai greu de observat. Ironia este ca aciditatea excesivă este o problema ce ne-o cauzăm nouă înşine, mulţumită alegerilor pe care le facem. Vestea bună este că, dacă luăm la cunoştinţă acest fapt, putem face alegeri diferite.
Toate mecanismele de echilibrare ale corpului, inclusiv respiraţia, circulaţia sângelui, digestia, producţia de hormoni, lucrează pentru a stabiliza delicatul echilibru acid-bază de la nivelul corpului. Corpul nostru nu poate tolera dezechilibre acide pe termen lung. În fazele timpurii ale dezechilibrului, simptomele pot fi uşoare, incluzând erupţii pe piele, dureri de cap, alergii, răceală, gripă şi probleme cu sinusurile. Pe măsură ce lucrurile scapă de sub control, apar probleme mai serioase. Organele slăbite şi sistemele corpului încep să cedeze, rezultând disfuncţii ale tiroidei, suprarenalelor, ficatului şi aşa mai departe. Dacă pH-ul ţesutului deviază prea mult pe scara acidă, nivelurile de oxigen scad şi metabolismul celular poate încetini până la a se opri. Cu alte cuvinte, celulele pot muri. De fapt, organismul cedează şi omul moare.
Deci, o scădere a pH-ului nu poate fi permisă. Pentru a o preveni, când este pus faţă în faţă cu o avalanşă de aciditate, sângele începe să extragă minerale alcaline din ţesuturi pentru a compensa. Există o familie de minerale potrivite pentru a neutraliza sau detoxifia acizii puternici. Din această familie avem sodiul, potasiul, calciul, magneziul. Când aceste minerale reacţionează cu acizii, ele creează substanţe mai puţin periculoase, care sunt apoi eliminate din corp.
Aşadar, un corp sănătos deţine suficiente rezerve din aceste minerale alcaline, pentru a face faţă unor cereri de urgenţă. Dar dacă există rezerve insuficiente în dietă pentru aceste rezerve, ele sunt recrutate din alte părţi, pot fi extrase din oase, ca sursă de calciu, sau din muşchi, ca sursă de magneziu Blocuri în care evident, avem nevoie de ele. Aceasta poate conduce cu uşurinţă la deficienţe şi la multele şi variatele simptome care însoţesc aceste deficienţe.
Totuşi, asta este doar vârful de aisberg. Dacă această cantitate de acizi devine prea mare pentru ca sângele să o poată echilibra, acizii în exces sunt depozitaţi în ţesuturi pentru a fi păstraţi. Apoi, sistemul limfatic, imunitar, trebuie să neutralizeze şi el ce poate şi să elimine ce poate din el. Din păcate, această eliminare a acizilor din ţesuturi înseamnă o eliminare a lor înapoi în sânge, generându-se un cerc vicios care scoate din ce în ce mai multe minerale necesare din funcţiile lor naturale, cauzând stres suplimentar pentru ficat şi rinichi. Mai mult, dacă sistemul limfatic este suprasolicitat sau dacă vasele limfatice nu funcţionează corect (datorita lipsei de exerciţiu şi mişcare), acizii se vor aduna din ce în ce mai mult în ţesuturi.
Acest dezechilibru în pH-ul sanguin pune bazele bolilor. Când resturile acide se adună în corp şi intră în fluxul sanguin, sistemul circulator va încerca să le elimine în formă lichidă prin plămâni şi rinichi. Dacă deşeurile sunt prea multe, ele sunt depozitate în diferite organe, inclusiv inimă, pancreas, ficat şi colon, fie sunt depozitate în ţesuturile grase, inclusiv sâni, şolduri, coapse şi abdomen, chiar şi creier. Acest proces ce ţine de distrugerea corpului ca urmare a formării şi depozitării deşeurilor acide poate fi numit "proces de îmbătrânire".
Alimentaţia echilibrată, apa alcalină, exerciţiul şi mişcarea sunt factori care reduc foarte mult problemele cauzate de acest decalaj acid/bază, sunt efectiv instrumente de lucru prin care omul îşi poate duce la îndeplinire datoria primară de a fi responsabil pentru propria stare de sănătate.
sursa; evenimentul.ro 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu