Dan Iulian Cuciureanu,profesor neurolog: „Nu vii la neurolog numai când te doare capul“

• Vasilica Costin
• 1088 afişări
• Duminică 20 feb 2011

Dan Iulian Cuciureanu spune că au apărut multe cazuri de atacuri de panică la pacienţi, cauzate de stres şi situaţia financiară

Dan Iulian Cuciureanu, medic primar neurolog la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi, spune că cele mai frecvente afecţiuni neurologice sunt accidentele vasculare. Profesorul neurolog spune că la orice semnal de proastă funcţionare a corpului, din punct de vedere motric sau senzitiv,  trebuie să ne prezentăm la medic.

Carte de vizita;

- A terminat Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa" în 1983.

- A participat la 20 de congrese internaţionale printre care se numără: Congresul Stroche, Congresul Federaţiei Europene a Societăţilor Neurologice, Congresul European al Societăţilor de Epilepsie şi Conferinţa Europeană privind Scleroza Multiplă.

- A luat parte la peste 30 de conferinţe şi congrese naţionale printre care: Congresul Naţional al Societăţii Române de Neurologie, Conferinţa Naţională de Aterotromboză.

- A dotat Clinica de Neurologie a Spitalului de Neurochirurgie din Iaşi cu electromiografie, electroencefalografie şi aparat pentru studiul potenţialelor, evocate în cadrul unor schimburi universitare cu Freiburg, Germania.

- A realizat un stagiu în Belgia pentru ultrasonografia vaselor cerebrale.

Când aţi ales neurologia?

Profesia cred că se poate spune nu că este o trăsătură genetică pentru că asta nu se transmite genetic, dar provin dintr-o familie de medici. Tatăl meu a fost medic şi mama a fost farmacistă şi printre primele amintiri pe care le am din copilărie îmi amintesc că alergam printre ramurile cu medicamente sau pe măsură ce am mai crescut îmi aduc aminte că mă duceam la tata, în gardă, să-i duc mâncare. Cred că statutul social era cu totul diferit atunci. Acum am ajuns noi pe o treaptă inferioară, mai ales la respect. Înclinaţia mea majoră a fost către îngrijirea oamenilor, către a asculta şi a încerca să rezolv ceva prin îngrijirea lor. Decizia finală am avut-o în timpul unei excursii cu familia către Braşov, prin munţi, şi monotonia drumului ne-a permis să discutăm serios despre asta.

 Ce vă este cel mai drag la această ramură a medicinei?

Am intrat la Medicină după o pregătire intensă. La examenul de admitere am intrat al optulea din vreo 2.000-3.000 de candidaţi. Am terminat şef de promoţie cu media 10, am fost primul pe ţară după care au urmat anii hotărâţi de tovarăşa Elena Ceauşescu în care s-au blocat examenele din 1983 până în 1987. Apoi s-a dat drumul la mai multe specialităţi. Ideea de Neurologie provine încă din facultate, când şeful meu de doctorat mi-a relevat că neurologia e o disciplină puţin cunoscută. Neurologia are o apropiere de concreteţe, se apropie mai mult de matematică, de precizie şi rigoare. Stăpânind anatomia sistemului nervos central, noi putem indica unde este leziunea aproape ca şi tomograful. Este multă logică, rigoare şi calcul în stabilirea diagnosticului topografic şi acest lucru m-a încântat.

Care este situaţia în acest moment la Neurologie? Putem vorbi de o avalanşă de pacienţi?

Numărul pacienţilor a crescut, în special al celor cu afecţiuni vasculare pentru că stresul şi condiţiile economice grevează, dar, în general, boala cerebro-vasculară este finalizarea a ceea ce pacientul a adunat în viaţa lui ca regim de viaţă, de colesterol, de stres. E adevărat că şi tratamentul recomandat ambulatoriu nu este întotdeauna respectat, în unele cazuri pe nivel de educaţie, dar şi pe nivelul economic. Noi ne ocupăm cumva de un segment ceva mai în vârstă şi aceştia sunt temători, îşi controlează tensiunea. Ne întâlnim totuşi cu situaţii în care declară că nu au avut bani să-şi ia anumite medicamente şi au întrerupt tratamentul. Spitalul are două clinici şi amândouă au fost amputate ca număr de paturi încă de acum doi-trei ani. Ele sunt întotdeauna pline şi noi ne străduim să nu internăm doi în pat pentru a fi condiţii civilizate şi igienice, dar, din păcate, pentru că suntem spital de urgenţă trebuie să primim orice vine în urgenţă.

Care sunt cele mai frecvente maladii?

La spital, cele mai frecvente sunt accidentele vasculare şi epilepsiile.

Care sunt pacienţii mai predispuşi la bolile neurologice? Se manifestă diferit în funcţie de vârstă?

Boala cerebro-vasculară la tineri este mai rară. Accidentul vascular şi restul bolilor neurologice sunt o provocare la adultul tânăr pentru că sunt boli rare ca şi cauză determinantă şi noi trebuie să găsim această cauză. Găsirea cauzelor nu ţine întotdeauna de competenţa şi de raţionamentul actului medical, ci de tipuri de investigaţie, de tehnici mai complicate, pe care nu le avem întotdeauna la îndemână în centrul nostru universitar. Cine poate face analize şi în altă parte.

Ce studii clinice se fac în neurologie?

Sunt studii terapeutice, de urmărire a efectelor benefice şi eventual reacţii adverse a unor medicamente şi am avut şi noi în clinica noastră. Avantajul acestor studii este că ele sunt sponsorizate de anumite firme. Altfel de studii, care cred că în toată România nu prea mai există, sunt cele epidemiologice. Unele studii terapeutice au rezultate pozitive, altele, nu.

Vă ocupaţi şi de boli psihice?

Da, e vorba în primul rând de bolnavii epileptic. O a doua mare categorie sunt bolnavii cu demenţă vasculară, rezultat al unor repetate accidente vasculare. O a treia categorie sunt sindroamele nevrotice, anxioase, cu atacuri de panică, declanşate în mare parte de condiţiile actuale de stres. Multe atacuri de panică am întâlnit şi la oamenii de la ţară, şi la cei care se întorc din străinătate. 

Ce comportament alimentar aţi recomanda?

Nu se poate vorbi de o alimentaţie specific sănătoasă pentru creier. Grosul la noi sunt accidentele vasculare şi atunci un lucru deosebit de important este identificarea nivelului crescut de colesterol şi al trigliceridelor. Asta implică un regim alimentar şi un tratament. Reducerea de grăsimi animale, de alcool este o iniţiativă benefică pentru boala vasculară. Regimul trebuie să fie echilibrat, restricţiile alimentare în neurologie se referă la cele care pot produce accidente vasculare.

Tratamentele naturiste sunt recomandate în cazul bolilor neurologice?

Eu nu neg că medicina naturistă sau medicina alternativă are unele efecte probabil, benefice. Neîncrederea şi scepticismul derivă din necunoaştere, pentru că este un domeniu destul de alambicat şi care necesită să-l aprofundezi ca să spui sigur „da" sau „nu" şi cred că asta este valabil pentru majoritatea colegilor mei din medicina clasică. Au fost câteva situaţii în care le-am recomandat pacienţilor mei să ia legătura cu medicina naturistă. Eu îndrept bolnavul către aşa ceva când consider că medicina clasică nu mai poate face nimic.

Care sunt simptomele care ar trebui să ne aducă la un neurolog?

Una dintre mirările pacienţilor noştri este ce treabă avem noi cu picioarele. Ideea care trebuie răspândită în populaţie este că sistemul nervos, creierul, coordonează totul, începând de la mers, de la simţul mâinilor, picioarelor, tălpilor. Nu trebuie venit la neurolog numai când mă doare capul, orice semn motor, o împiedicare, o şchiopătare, ceva scăpat din mână, orice percepţie anormală, simt că mă furnică sau că mă doare, slăbiciuni musculare, senzaţii anormale percepute nu numai de piele, ci şi de gust şi de miros, oricare dintre aceste semnale trebuie să ne aducă la un neurolog. La fel şi în cazul stărilor de indispoziţie, halucinaţiile, delirurile.

„Fiecare doctor are în spate cimitirul lui"

Profesorului îi plac arhitectura şi călătoriile

Aţi avut eşecuri în cariera dumneavoastră? Cum aţi trecut peste ele?

Eşecuri cred că am avut cu toţii. Sunt multe şi mărunte care se acumulează într-un fel de nemulţumire, de frustrare. Referitor la practica curentă, da, probabil au fost. Există o zicală: „Fiecare doctor are în spate cimitirul lui". Toţi care lucrăm în urgenţe am avut decese la pacienţi. Noi credem că am făcut întotdeauna tot ce se putea, dar adevărul nu se ştie.

Ce contează cel mai mult în meseria de neurolog: răbdarea, experienţa, tăria de caracter?

Pentru că neurologia se învaţă foarte puţin, abia în anul V de facultate, cred că trebuie să ţinem mai aproape cu noutăţile şi să ne pregătim mai mult decât alţii. Simptomatologia rămâne neschimbată în decursul anilor, dar sunt o multitudine de aspecte care ţin de noi idei patogenice şi de tratamente. Această ţinere la curent continuă este cumva specifică meseriei de medic.

Cum arată o zi pentru dumneavoastră?

Eu am câte puţin din toate. O zi începe cu serviciul în spital, cu raportul de gardă, cu vizita. După ora 11.00 am cursuri cu studenţi şi rezidenţi. Mai rămâne un număr de ore pentru cercetare. După-amiaza, în general, am program la cabinetul privat.  În unele zile îmi mai trebuie ore pentru studiu individual în sprijinul cursurilor şi al cercetărilor.

Dar de un hobby mai aveţi timp?

În general, când nu sunt plecat, weekendurile sunt rezervate familiei. Ca hobby am muzica clasică. Nu i-am moştenit pe tata sau pe fiul meu, care sunt pescari înrăiţi.

Care vă sunt micile plăceri ale vieţii?

De ţigară am reuşit să mă las după ani grei de luptă. Din ce am constatat, reuşeşti să te laşi numai când te sperii. Dacă păţeşti ceva legat de sănătate, te laşi. Am avut tentative, tehnici pentru a mai reduce numărul, dar n-au funcţionat. A fost brusc. La Revelion pur şi simplu am zis „nu", şi m-am lăsat. Trebuie legat de un eveniment, şi, dacă eşti ambiţios, când vrei să te reapuci te gândeşti că îţi strici performanţa. Prietenii mă acuză de ipocrizie că nu mai suport acum nici fumul.

Care vă este locul cel mai drag?

Am o aplecare şi un sentimentalism arhitectural. Îmi place să vizitez casele care evocă o epocă trecută. Am fost şi rămân un fan al călătoriilor şi vizitez lucruri vechi, de trecut.
sursa; adevarul.ro