În anul 1956, medicul Denham Harman, de la Universitatea din Nebraska, a prezentat pentru prima dată ceea ce astăzi numim "teoria radicalilor liberi în procesul îmbătrânirii". Acest mare pas în cunoaşterea medicală a fost ignorat timp de două decenii de comunitatea medicală, până când dovezile în sprijinul acestei teorii au devenit copleşitoare, astfel încât ea nu a mai putut fi negată, devenind un fapt incontestabil.
Radicalii liberi sunt molecule înalt reactive, cu un electron impar (sau "liber") pe orbitalul extern, condiţie de dezechilibru care transformă aceste molecule fragmentate în agenţi foarte instabili şi periculoşi biochimic. Compuşii chimici complecşi, cum sunt cei din structura fiinţei umane, dobândesc stabilitatea prin paritatea electronilor moleculelor. Atunci când o moleculă pierde un electron, devine dezechilibrată electrochimic, instabilă biochimic şi extrem de reactivă, căutând să-şi recapete stabilitatea prin sustragerea violentă a unui electron de la altă moleculă. De fiecare dată când un radical liber (provenind, spre exemplu, de la reziduurile toxice din mediul înconjurător) atacă o molecula normală pentru a-i sustrage un electron, molecula îşi modifică, în urma acestui proces, proprietăţile iniţiale, transformîndu-se la rândul ei în radical liber. O celulă mutilată în acest fel la nivel molecular îşi pierde funcţiile de bază, transformându-se într-o sursă de noi radicali liberi, gata să atace alte celule şi denaturându-le funcţiile. Se generează astfel un lanţ necontrolat de reacţii biochimice dăunătoare pentru organism, cu repercusiuni foarte grave în timp.
Efectele radicalilor liberi în organism
Doctorul Harman descrie activitatea radicalilor liberi ca pe un fel de "iradiere internă", care atacă şi distruge fără cruţare celulele şi ţesuturile, provocând diverse simptome atribuite în mod obişnuit îmbătrânirii: zbârcirea pielii, pete pigmentare, cataractă, artrită, îngroşarea arterelor, bolile de inimă, glaucomul, boala Alzheimer, pierderea memoriei, apoplexie, senilitate, cancer şi alte stări degenerative. Îmbătrânirea este, prin urmare, nu un proces cronologic cauzat de trecerea timpului, ci mai curând un proces biologic determinat de viteza cu care radicalii liberi sunt asimilaţi în organism, distrugând celulele, atacând ţesuturile şi afectând funcţiile vitale.
Margarina, bombă cu radicali liberi
Fiinţele umane au fost dintotdeauna expuse efectelor dăunătoare ale radicalilor liberi, pentru că aceştia sunt şi subproduşi naturali ai metabolismului nostru. Radicalii liberi produşi de propriul organism joacă un rol important în sistemul de apărare celulară, distrugând bacteriile şi virusurile, descompunând poluanţii chimici şi neutralizând toxinele. Efectele potenţial dăunătoare ale producţiei normale de radicali liberi din organism sunt ţinute sub control de enzimele de curăţare, destinate special acestui scop. Astăzi există însă prea multe surse noi, artificiale, de radicali liberi, pe care mecanismele naturale de apărare ale organismului nu le mai pot stăpâni.
Sursele externe de radicali liberi includ radiaţia nucleară, razele X şi microundele, metalele toxice, ca aluminiul şi cadmiul din apa potabilă, smogul, aditivii alimentari chimici, fumul de ţigară, gazele de eşapament (în special compuşii cu plumb) şi, poate cea mai semnificativă, uleiurile vegetale hidrogenate din preparate uzuale precum margarina. Aceste grăsimi artificiale se oxidează în clipa în care intră în contact cu aerul şi continuă acest proces în interiorul organismului, producând un lanţ de reacţii de mutilare la nivel molecular, care distrug celulele şi funcţiile vitale cu o viteză superioară capacităţii de apărare a organismului. Toate substanţele de mai sus produc radicali liberi atunci când sunt oxidate (combinate cu oxigenul) şi descompuse.
Toate uleiurile vegetale hidrogenate sunt adevărate bombe cu radicali liberi, care explodează în momentul în care le consumaţi. Acestea includ margarina, sosurile îmbuteliate pentru salate, uleiurile de gătit, cremele fără lapte. Deoarece temperatura înaltă accelerează procesul de oxidare, toate alimentele îndelung ţinute pe foc au un conţinut deosebit de ridicat de radicali liberi. În opinia doctorului Harman şi a altor oameni de ştiinţă, oxidarea grăsimilor nesaturate în organismul uman este principala cauză a patologiei celulare asociate procesului de îmbătrânire.
Celulele creierului şi globulele albe sunt cele mai vulnerabile
Dintre toate ţesuturile, creierul conţine cel mai înalt procent de grăsimi nesaturate, astfel că celulele acestuia sunt cele mai vulnerabile la atacul radicalilor liberi. Dietele artificiale ale zilelor noastre, mai ales în lumea occidentală, au înlocuit multe grăsimi naturale cu grăsimi nesaturate, produse din uleiuri vegetale hidrogenate alterate din punct de vedere chimic şi private de substanţe nutritive. Organismul uman, care nu poate trăi în lipsa grăsimilor, este nevoit să accepte moleculele de grăsime nesaturată ca substituent pentru acizii graşi naturali necesari, aceste molecule de grăsime artificială fiind astfel încorporate în matricele celulare, în mod particular în celulele creierului şi în globulele albe, care manifestă cea mai mare aviditate pentru grăsimi. Odată intrate în structura celulară, aceste molecule de grăsime denaturată se oxidează şi eliberează val după val radicali liberi corozivi, care atacă celulele sănătoase, producând în cele din urmă deficienţe genetice, fie prin uciderea celulei, fie inducându-i acesteia un comportament aberant. Mulţi oameni de ştiinţă consideră actualmente că acesta este unul dintre mecanismele primare ce produc cancerul. Doctorul Ross Pelton, cercetător în domeniul preîntâmpinării îmbătrânirii creierului, afirmă: "Reacţiile grăsimilor şi ale uleiurilor hidrogenate sunt atât de periculoase şi dăunătoare sănătăţii, încât nu poate fi făcut nici un compromis. Grăsimile hidrogenate nu trebuie introduse în alimentaţia niciunui om sau animal!".
Antioxidanţii, curăţători de radicali liberi în organism
Dar ce putem face pentru a ne apăra de acest atac deosebit de virulent? Primul pas constă în eliminarea, pe cât posibil, a tuturor surselor de radicali liberi, ca: grăsimile nesaturate, apa de la robinet, aparatele cu microunde şi fumatul.
Al doilea pas este fortificarea organismului pentru ca să poată lupta în mod natural, cu armele pe care le deţine. În acest sens, s-a descoperit că diverse preparate pe bază de substanţe nutritive şi plante medicinale, atunci când sunt luate în doze suficiente şi în combinaţii corecte, neutralizează radicalii liberi înainte ca aceştia să producă vătămări. Aceste preparate se numesc antioxidanţi sau "curăţători de radicali liberi".
La întrunirea anuală a Asociaţiei Americane pentru Dezvoltare Ştiinţifică din 1992, biologul Michael Ross, de la Universitatea California, a raportat descoperirea a ceea ce el a denumit "gena anti-îmbătrânire". Această genă este responsabilă pentru reglarea producţiei de enzime antioxidante, fără de care ţesuturile noastre ar "arde" imediat în "focul" permanent întreţinut în organism de radicalii liberi. Mulţi oameni de ştiinţă sunt de părere că procesele de îmbătrânire sunt un simplu efect secundar al scăderii producţiei de enzime antioxidante.
Seleniul şi zincul ajută în lupta cu radicalii liberi
Glutation-peroxidaza şi superoxid-dismutaza sunt principalii distrugători de radicali liberi. Pentru ca organismul să le poată produce pe cont propriu, are nevoie de aporturi importante de minerale şi oligo-elemente, ca seleniu şi zinc. Fără zinc şi seleniu în cantităţi suficinete, sinteza acestor două enzime vitale devine imposibilă. Seleniul a dispărut aproape complet din alimentaţia omului actual şi aceasta din cauza proceselor artificiale de cultivare şi de prelucrare. În plus, cea mai mare parte a populaţiei înregistrează un deficit cronic de zinc. Adaosurile zilnice de zinc şi seleniu sunt esenţiale pentru a asigura cantităţile adecvate de enzime antioxidante.
Alături de producţia internă de antioxidanţi a organismului, există şi agenţi externi care manifestă activitate antioxidantă atunci când ajung în sistemul digestiv uman. Printre aceste surse externe de antioxidanţi se numără vitaminele A, C, E, B1, B5, B6, beta-carotenul (precursorul vitaminei A) şi aminoacizii glutation, taurină, cisteină şi metionină.
sursa; evenimentul.ro 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu