Cum sa combatem pesimismul

Autor: psychologies

Unii oameni pur si simplu vad totul in negru si asteapta sa pice drobul de sare. O atitudine cu consecinte de­loc de neglijat, dar care poate fi schim­bata, intrucat optimismul se invata.

Din punct de vedere psihologic, metafora „drobului de sare“ se refera la o trasatura stabila, innascuta, care ne face sa experimentam o gama larga de emotii negative, precum ingrijorare, anxietate, autocritica, si sa avem o imagine de sine nefavorabila, ansamblu denumit „afect negativ“.
Vorbim astfel despre tendinta de a da atentie experientelor sau aspectelor negative pentru ca acestea contin un potential pericol, ceea ce face creierul sa fie alert, iar noi sa fim intr-o stare de tipul „lupta“ sau „fugi“. Cu alte cuvinte, avem toate mecanismele de aparare pregatite sa actioneze.
In aceste conditii, pentru a putea fi sesizate aspectele pozitive, este necesar un efort considerabil si constient. Ne este dificil sa vedem, sa auzim sau sa simtim si ceea ce este pozitiv.
Poate ca nu asteptam sa pice drobul de sare, dar nu suntem capabili sa mai vedem si altceva, de cele mai multe ori nici chiar solutiile la indemana.

Sursele negativismului

Aceasta tendinta de a experimenta emotii negative (anxietate, furie, dezgust, dispret, vinovatie, teama, nervozitate, stima de sine redusa), descrie dimensiunea de anxietate/nevrotism a personalitatii sau, in alti termeni, stabilitatea sau instabilitatea emotionala.
Persoanele care au un scor ridicat la scala de nevrotism sunt reactive emotional si vulnerabile la situatii stresante si, ca mod de reactie, sunt inclinate sa interpreteze situatii obisnuite ca fiind amenintatoare, iar frustrarile minore drept dificultati de nede­pasit.
Mai mult, reactiile emotionale negative au tendinta de a persista mult in timp, ceea se traduce printr-o „stare proasta“, prin prisma careia se interpreteaza situatiile si evenimentele de viata.
Un scor scazut la aceasta scala are o persoana mai stabila emotional, calma, cu incredere in sine, entuziasm si mai putine ganduri negative persistente, fara ca asta sa insemne ca are mai multe sentimente pozitive.
Experientele prin care trecem de-a lungul vietii, inca de foarte de timpuriu, precum si tipul de relatii semnificative pe care le avem, isi pun amprenta asupra dezvoltarii noastre ulterioare.
Astfel, pot aparea mecanisme de aparare care functioneaza atat de bine si de asa mult timp, incat ajungem sa spunem „dar asa sunt eu“.
Din perspectiva psihotraumatologica, un salvator va avea nevoie sa salveze lumea din jur de greutati, suferinte, intamplari negative, pentru ca, altfel, ratiunea lui de a fi s-ar clatina.
O victima va identifica acele situatii, intamplari, aspecte care sa ii confirme credintele, suferintele, neputinta.
Agresorul are nevoie sa isi justifice actiunile, chiar daca agresiunea este indreptata catre propria persoana. Si asa este mentinuta atentia catre aspecte negative ale realitatii, sunt interpretate situatiile de viata, sunt traite emotiile negative si mentinute credintele negative.
Desigur, aceste mecanisme de aparare intra in functiune inconstient si, de la un moment dat incolo, ele nu mai sunt conforme cu realitatea, ne apara de ceva ce nu se intampla si devin disfunctionale.

Ce consecinte are pesimismul

In general, negativitatea este corelata cu nivelul de satisfactie a vietii sau, intr-o perspectiva mai larga, putem vorbi de masura in care ne este afectata starea de bine.
Persoanele cu negativitate crescuta prezinta un nivel mai ridicat de distres, anxietate, insatisfactie si tind sa se concentreze pe aspectele neplacute legate de sine, de lume, de viitor, de alti oameni si evoca mai multe evenimente negative de viata.
Experimenteaza modificari serioase de dispozitie: tristete frecventa, ingrijorare, raporteaza un nivel ridicat de stres, au slabe abilitati de coping (mecanismul de a face fata unei situatii stresante), au probleme de sanatate (somatizeaza).
Negativitatea este un factor de risc pentru anxietate, depresie, consum de substante, tulburari alimentare etc. Dar studii actuale depasesc paradigma beneficiilor afectivitatii pozitive si arata efecte importante ale negativitatii in ceea ce priveste gandirea sau comportamentul.
In timp ce pozitivitatea este asociata cu o abordare exploratorie a situatiilor noi si se bazeaza pe norme, informatii preexistente si asteptari, negativitatea este asociata cu abordari analitice, meticuloase, bazate pe informatii noi, din exterior.
Negativitatea presupune mecanisme de adaptare la situatii nefamiliare sau problematice, dificile, pe cand pozitivitatea – modalitati de raspuns la situatii familiare, prietenoase.
Astfel, beneficiile negativitatii sunt prezente in mai multe arii, precum perceptia, judecata, memoria si in relatiile interpersonale.
De exemplu, persoanele negativiste, tocmai pentru ca sunt prudente, analitice, performeaza mai bine in situatii legate de inselatorie, manipulare, formarea impresiilor si etichetare, sunt foarte atente la detalii, ceea ce scade sansa de eroare si creste gradul de acuratete.
Negativitatea ne poate face sa fim mai politicosi si atenti cu ceilalti, mai elaborati atunci cand, de exemplu, ne dorim ceva.
Cei cu un nivel scazut al negativitatii isi formeaza impresii pozitive, dar potential incorecte, in legatura cu ceilalti si pot investi, nepotrivit, incredere.

Profetiile autoimplinite

Profetia autoimplinita se refera la asteptari, pozitive sau negative, in legatura cu evenimente, circumstante, oameni, care ne influenteaza comportamentul intr-o maniera care sa confirme asteptarile respective. Desigur, daca am asteptari pozitive si actionez in sensul confirmarii lor, e de bine.
Daca am asteptari negative si pun in actiune acele comportamente care sa imi confirme asta, evident, va exista un impact negativ asu pra calitatii vietii, in general.
Un negativist care pleaca la drum cu credinte, ganduri, asteptari negative va intra in interactiune deja „alertat“ si va fi mult mai atent la acele aspecte negative pe care le va interpreta si pe care si le va asuma personal.
Asa ca negativismul face o diferenta in ceea ce priveste efectul profetiei in viata noastra. Tocmai de aceea exista acum o preocupare intensa in randul oamenilor de stiinta pentru efectul nocebo (in latina, „voi face rau“).

Capcana pozitivismului

Este bine sa evaluam ce viziune avem despre viata, care este nivelul nostru de satisfactie – in functie de raspuns, putem lua decizii noi, putem cauta sprijin, face primii pasi catre schimbare sau putem, pur si simplu, sa ne bucuram de ceea ce avem.
As vrea sa ne eliberam putin de povara acestei viziuni „mai pozitive“ asupra vietii si sa ramanem axati pe prezent.
Intrebarile care ne pot motiva schimbarea sunt: am relatii bune, echilibrate in viata mea? Cei apropiati mie se simt bine in preajma mea? Sunt in mediul potrivit? Sunt satisfacut/a de job-ul meu? Mi-e bine?
Este ceva ce pot face diferit? Pot avea o viata mai buna? Daca raspunsurile nu sustin bucuria si calitatea vietii, este momentul reintoarcerii catre sine, cu ajutorul unui psihoterapeut.

Reteta succesului

Cu siguranta, avem printre noi negativisti si e important sa admitem ca sunt diferiti, sa renuntam la efortul de a-i schimba, de a-i face sa „gandeasca pozitiv“. Nu functioneaza, ba chiar este contraproductiv pentru ei. Pentru unii oameni, fericirea saboteaza succesul.
Exista o serie de studii care compara cele doua tipuri de persoane: optimistii – increzatori, concentrati pe gandirea pozitiva, cu focus pe rezultatele obtinute, si pesimistii – cei care gandesc negativ, care sunt anxiosi, isi imagineaza cele mai rele, cele mai nesatisfacatoare scenarii. In esenta, ei obtin rezultate bune, similare, dar in conditii diferite.
Negativistii performeaza bine tocmai datorita gandirii negative, care transforma anxietatea in actiune. Imaginandu-ne cel mai rau scenariu posibil (nu voi putea, sigur voi gresi, nu-mi voi aduce aminte, ma voi face de ras etc.), ne motivam sa ne pregatim mai bine si sa incercam mai mult.
La polul opus, relaxarea, sugestia de a ne gandi la succesul obtinut scad considerabil performanta. A avea succes nu e o chestiune care tine de gandirea pozitiva sau negativa, ci mai degraba de alegerea strategiilor potrivite cu respectivul mod de gandire.
Avem nevoie de optimisti, de „pozitivi“ pentru a genera energie, pentru a fi indrazneti in actiunile si deciziile luate, uneori chiar pana la risc, dar avem nevoie si de pesimisti, de „negativisti“, pentru a anticipa ce poate sa mearga rau.
Asa apar intre oameni cu structuri diferite premisele unor relatii autentice, bazate pe acceptare, respect, colaborare. Evident, ambele stiluri sunt daunatoare la extremele lor: negativistii pot deveni fatalisti, iar optimistii – toxici. Cheia este sa gasim calea de mijloc, care sa combine beneficiile celor doua abordari.

De Roxana Agafitei, psiholog/psihoterapeut, roxana.d.agafitei@gmail.com, www.emotioncenter.ro.