M-am confruntat cu infarcte și la tineri de 20 de ani. La 40 de ani, este ceva obișnuit

M-am confruntat cu infarcte și la tineri de 20 de ani. La 40 de ani, este ceva obișnuit

Medicul Maria Dorobanţu spune că vârsta la care apare infarctul a scăzut considerabil pentru că obiceiurile bune au fost înlocuite, în rândurile tinerilor de azi, cu unele foarte nocive.   În această sâmbătă se marchează la nivel mondial Ziua Inimii. Cu acest prilej, ne-am întâlnit cu profesoara Maria Dorobanţu în faţa biroului său de la etajul al șaselea al Spitalului Clinic de Urgenţă Floreasca. Locul unde cea care conduce Clinica de Cardiologie își trage sufletul și își limpezește gândurile între consultaţii: o cameră mare, cu multe plante, cărţi și fotografii dragi ei. Am vorbit cu cardiologul Maria Dorobanţu despre motivele cele mai frecvente pentru care mulţi români ajung la Urgenţă cu infarct, despre felul cum ar trebui să ne educăm copiii pentru a se bucura de sănătate cât mai mulţi ani, precum și despre importanţa urmării tratamentelor după cum ne-au fost recomandate de către medic. „Weekend Adevărul": Care credeţi că sunt cele mai mari greșeli pe care le fac românii vizavi de bunăstarea lor cardiovasculară? Maria Dorobanţu: Având în vedere că bolile cardiovasculare sunt principala cauză de mortalitate în întreaga lume, ar trebui să avem o preocupare deosebită în acest sens, mai ales că ne este la îndemână. Din păcate, greșelile încep din copilărie, adolescenţă și se continuă în tinereţe, iar în viaţa adultă nu mai vorbesc. Mă refer la lipsa de mișcare, iar imediat după asta, la alimentaţia proastă, dar și la faptul că cele două duc la obezitate. Lipsa de mișcare poate fi combătută și este la îndemâna noastră să o facem încă din copilărie dacă există o preocupare a părinţilor, a școlii să stimuleze ceea ce este înnăscut în fiecare dintre copii, adică dorinţa de a se juca. În niciun caz, orele de sport din școală nu trebuie eliminate, ci din contră. Știm cu toţii ce se întâmplă în școlile din Vestul Europei, în școlile din Statele Unite, unde terenurile de sport ocupă mare parte din curtea școlii. Acest lucru ar trebui să se întâmple și la noi, pentru că un obicei format în copilărie devine un fel de a fi. La fel, a mânca sănătos este un aspect care se deprinde tot din copilărie. Copiii și adolescenţii trebuie stimulaţi să mănânce cât mai multe fructe și legume și să evite fast-food-urile care înseamnă alimente de proastă calitate, înseamnă prăjeli, grăsimi nesănătoase, băuturi dulci. Toate acestea conduc la obezitate. Cred că și fumatul intră la categoria greșeli. Da! Eu locuiesc lângă un liceu și sunt absolut șocată de numărul mare de tineri pe care îi văd așezaţi pe trotuare și fumând la ora șapte și un sfert, șapte și jumătate dimineaţa. Le stă și urât, mai ales fetelor. Și acest obicei, odată început, este foarte greu să mai scapi de el. Vreau să vă spun că fumatul și obezitatea sunt motivele pentru care aici, în Spitalul de Urgenţă, vin foarte mulţi oameni cu infarct. M-am confruntat cu infarcte de miocard la tineri cu vârste de  20, 25, 30 de ani. La 40 de ani este deja ceva obișnuit. Când îi întreb, răspund că sunt fumători. De când? De la 12, 15 ani. Prin urmare, anii de fumat se adună foarte repede. Iar la asta se adaugă stresul, alimentaţia proastă și lipsa de mișcare. Toate favorizează niște afecţiuni care ulterior conduc către infarct. O consecinţă este faptul că devin hipertensivi mai devreme. Mai există un obicei prost: acela de a nu respecta indicaţia medicală. Există o mentalitate: „Nu trebuie să mă obișnuiesc cu doctorii. Iau ce spune doctorul până când mă simt mai bine, după aceea pot să fac pauză, mai ales dacă este perioadă de sărbători și atunci să nu cumva să se bată cap în cap cu ce mănânc și cu ce beau". Tocmai atunci este mai important să se ia medicamentele, pentru că dacă te abaţi de la regimul alimentar și nu mai iei nici medicamentele, se complică lucrurile foarte tare. Am înţeles că există mulţi copii hipertensivi. Exact! Și nu știm câţi sunt. În calitatea pe care o am, de președinte al Societăţii Române de Hipertensiune, mă gândesc împreună cu colegii mei să aflăm câţi copii și adolescenţi sunt hipertensivi. Ne gândim să implicăm clinicile de pediatrie, să facem un registru naţional de hipertensiune la copii și la adolescenţi. Este foarte important să îi identificăm și să îi tratăm. La această vârstă, ba chiar și la 30-40 de ani, se spune: „Ei, nu-i nimic, o să mă tratez eu mai târziu!". Mai târziu poate fi prea târziu, pentru că deja au fost atacate vasele, pot să apară complicaţiile cerebrale, care sunt primele care apar. Accidentul vascular cerebral este o cauză frecventă a mortalităţii, urmat de infarctul de miocard. Deci, atenţie, sunt niște lucruri de bun-simţ pentru sănătatea noastră, pe care dacă le învăţăm de mici, le putem păstra și după aceea. Deci trebuie să avem 7 ani de-acasă și în privinţa sănătăţii. Sigur că da! Contează foarte mult și familia în care crește copilul. Dacă în familie se fumează, dacă în familie există grași, copilul le urmează exemplul. E adevărat că și după aceea lucrurile se mai pot schimba, dacă există voinţă, dar greu. Cum ar putea un părinte să-și dea seama că are un copil hipertensiv? În adolescenţă și în copilărie, dacă apare hipertensiunea, are o cauză precisă, imediată. Se întâmplă rar, dar când apare hipertensiunea la copii sau la adolescenţi, trebuie să cauţi o cauză. La adulţi, ea nu apare dintr-o cauză precisă, sunt mai mulţi factori care concură, dar rareori găsești o cauză pe care să o poţi combate. De aceea se și numește hipertensiune primară. La copii, invers, când apare hipertensiunea (valorile sunt puţin altele), trebuie să te gândești la o cauză, la o hipertensiune secundară. Când copilul acuză frecvent dureri de cap și nu are tulburări de vedere, adică nu are un defect de vedere, când tulburările acestea sunt mai ales spre dimineaţă, dacă îl dor în special fruntea și ceafa, dacă durerea este pulsatilă; când acuză ameţeli, pierderi de echilibru. În condiţiile acestea, este nevoie să-i fie măsurată tensiunea arterială, cu atât mai mult dacă este plinuţ. În cazul adulţilor, ce simptome ar trebui să alarmeze, și nu doar legat de hipertensiune? În afară de simptomele amintite, care sunt comune și adultului pentru o eventuală hipertensiune, pot să apară zgomotele în urechi, așa-numitele musculiţe zburătoare. Alte manifestări care ar trebui să atragă atenţia asupra cardiopatiei ischemice sunt durerile în dreptul inimii, care pot să apară la efort mai mare, mai ales la persoanele neobișnuite cu efortul. Aceste dureri nu apar într-un punct fix și seamănă cu o presiune pe torace, care poate să meargă spre gât, spre umăr și durează până la zece minute. Acelea care durează doar câteva secunde nu sunt de speriat! De asemenea, poate să apară o respiraţie mai grea, dar și senzaţia de palpitaţii ori o transpiraţie rece. Toate lucrurile acestea trebuie să-l facă pe cel în cauză să se ducă la o vizită medicală, chiar dacă este numai o sperietură. E mai bine așa, pentru că în urma unei consultaţii, completată cu teste paraclinice, fie că este vorba de o electrocardiogramă, fie că este vorba de mai mult, medicul poate să-și dea seama dacă este o alarmă falsă ori dacă persoana respectivă are nevoie de îngrijire medicală. Ce efecte are consumul de droguri asupra aparatului cardiovascular? Consumul de substanţe ilicite, fie că sunt droguri clasice, fie că sunt etnobotanice, determină niște complicaţii cardiovasculare absolut dramatice. Din fericire, nu e vorba de un fenomen de masă, dar atunci când consumul se produce, consecinţele sunt extrem de periculoase, pentru că înseamnă tulburări de ritm cardiac, insuficienţă cardiacă și chiar moarte subită. La 18, 20, 30 de ani, este absolut dramatic, pentru că mor oameni tineri. Mesajul meu se adresează părinţilor și școlii: „Educaţi-i pe copii de mici". Este foarte important ca școala și familia să încurajeze mișcarea și alimentaţia sănătoasă de la vârste mici. În viaţa adultă, chiar dacă apare un entuziasm de moment pentru schimbarea stilului de viaţă, este mai greu dacă nu există un obicei. Îţi trebuie o voinţă teribilă ca să faci mișcare cel puţin de două-trei ori pe săptămână, așa cum se recomandă. Dacă o persoană are părinţi cu probleme cardiovasculare, de la ce vârstă ar trebui să fie mai precaută, să-și facă niște investigaţii? În primul rând, contează la ce vârstă au făcut părinţii, de exemplu, un infarct sau un accident vascular ori au dezvoltat hipertensiune. Dacă problemele au apărut în jurul vârstei de 50 de ani sau chiar mai devreme, atunci trebuie mare atenţie. Dacă au apărut după 70 de ani, este un lucru care se poate întâmpla și în mod natural. Părintele care a supravieţuit unui asemenea eveniment trebuie să-și îndrume copilul să renunţe la fumat, să-și controleze nivelul tensiunii și așa mai departe. Descendenţii unor astfel de familii trebuie să aibă o atenţie deosebită vizavi de modul lor de viaţă. Chiar și într-o stare de aparentă sănătate, ei trebuie să-și monitorizeze tensiunea, să-și facă o electrocardiogramă, să-și monitorizeze nivelul glicemiei și greutatea. Oricum, în jurul vârstei de 30 de ani este bine să se facă aceste investigaţii. Este adevărat că ne putem îmbolnăvi de inimă pe fondul supărării? Cât de nociv este stresul? Stresul nu determină boala în sine, însă el poate fi trigger-ul (n.r. - declanșatorul). De stres nu cred că duce nimeni lipsă în societatea actuală. Poate cu cât este mai dezvoltată, cu atât stresul este mai mare. Momentele de stres înseamnă o descărcare de catecolamine (n.r. - familie de substanţe din care face parte și adrenalina), substanţe biologice care vor crește tensiunea și pot să determine apariţia aritmiilor, pot să complice o placă de aterom care să ducă la apariţia infarctului sau unui accident vascular cerebral. Așadar, sportul este, din nou, un element de combatere. Da, prin sport combatem stresul și obţinem o stare de bine. Sportul ne aduce într-o zonă în care am putea fi puţin mai detașaţi, ne echilibrează psihic, dar ne antrenează puţin și cordul, în așa fel încât să nu mai reacţioneze așa de brutal la o descărcare de catecolamine, cum se întâmplă într-un moment de supărare, de tensiune, de angoasă. Care dintre afecţiuni are cele mai multe implicaţii asupra sistemului cardiovascular? Hipertensiunea arterială, în primul rând, apoi, diabetul zaharat, care acţionează într-un mod agresiv. Din păcate, odată cu obezitatea, crește și numărul cazurilor de diabetici. S-a finalizat anul acesta un studiu SEPHAR (Studiu Epidemiologic asupra Prevalenţei Hipertensiunii Arteriale și Riscului Cardiovascular în România) prin care s-a urmărit depistarea hipertensiunii, dislipidemiilor, diabetului și obezităţii în rândul populaţiei adulte a ţării. Ne-a arătat că proporţia diabeticilor din populaţia generală s-a dublat faţă de anii trecuţi, iar 18% din totalul persoanelor care au hipertensiune au și diabet, ceea ce este foarte rău pentru vase. "Proporţia diabeticilor din populaţia generală s-a dublat faţă de anii trecuţi, iar 18% din totalul persoanelor care au hipertensiune au și diabet, ceea ce este foarte rău pentru vase." "În adolescenţă și în copilărie, dacă apare hipertensiunea, are o cauză precisă, imediată. Se întâmplă rar, dar când apare hipertensiunea la copii sau la adolescenţi, trebuie să cauţi o cauză." "Fumatul și obezitatea sunt motivele pentru care aici, în Spitalul de Urgenţă, vin foarte mulţi oameni cu infarct." "Momentele de stres înseamnă o descărcare de substanţe biologice care vor crește tensiunea și pot să determine apariţia aritmiilor. CV: Conduce Clinica de Cardiologie de la Spitalul Floreasca Numele: Maria Dorobanţu Data și locul nașterii:12 martie 1951, Drăgoești, Vâlcea Starea civilă: căsătorită, are doi copii Studiile și cariera: - 1970-1976, Facultatea de Medicină, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila"  - 1984-1990, stagiu de doctorat în Știinte Medicale - 1990,  doctor în medicină, teza de doctorat „Cardiopatia hipertensivă-corelaţii clinico-paraclinice" - 1990, medic primar în medicină internă - 1991-1993, stagiu de pregătire în Explorări neinvazive în cardiologie, Universitatea „Paul Sabatier" Toulouse III, Franţa - 1996, medic primar în Cardiologie - 1998, membru al Societăţii Europene de Cardiologie - 1999, conduce  Clinica de Cardiologie de la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca, București - 2004, „Ordinul sanitar în grad de comandor pentru întreaga  activitate profesională" - 2005, membru al Colegiului  American de Cardiologie - 2005, premiul Academiei „Iuliu Haţieganu" pentru monografia  „Actualităţi în infarctul miocardic acut",  Editura Academiei Române, 2005 - Președinte al Societăţii Române de Hipertensiune - Director de Departament  „Centrul de cercetare pentru diagnosticul și tratamentul urgenţelor cardiovasculare" din cadrul Platformei de Cercetare „George Emil Palade" - Este investigator și coordonator a zeci de studii de cercetare Locuiește în: București „60% din hipertensivi sunt trataţi. Doar un sfert din ei, corect!" „Weekend Adevărul": Cum afectează hipertensiunea vasele și inima? Maria Dorobanţu: Hipertensiunea nu doare și, din cauza aceasta, se manifestă de multe ori prin complicaţii. Pe de o parte, favorizează apariţia aterosclerozei, pentru că determină o presiune crescută în interiorul vaselor, care produce, mai ales la încrucișările de vase, la desprinderea vaselor din aortă, turbulenţe. Hipertensiunea atacă peretele intern al vasului, endoteliul, și se creează mici leziuni, pe unde pot pătrunde lipidele din sânge și se produce ateroscleroza. Pe de altă parte, creșterea tensiunii poate să producă modificări pe vasele mici, ca și în cazul diabetului. Dar mai face două lucruri foarte rele. Unul este acela că tensiunea prea mare exercitată în interiorul aortei determină slăbirea peretelui aortei și apariţia de anevrisme de aortă, care se pot rupe când presiunea crește foarte mult și pacientul poate să facă disecţie de aortă. Adică o ruptură mică în peretele aortei, pe unde să pătrundă sânge sub presiune mare. Disecţia de aortă este o urgenţă în care rata de mortalitate este foarte mare. Al doilea lucru foarte grav este că poate să producă, tot așa, ca picătura chinezească, îngroșarea mușchiului inimii. Poate părea un lucru bun, dar, până la capăt, face foarte rău această hipertrofie ventriculară stângă, pentru că favorizează aritmiile și crește mortalitatea cardiovasculară într-o proporţie mare. Patru din zece români sunt hipertensivi, dar hipertensiunea este în continuare prost tratată. Iar la categoria de vârstă 60-65 de ani, proporţia crește: șase din zece români sunt hipertensivi, pentru că scade elasticitatea pereţilor vaselor. Aproximativ 60% din numărul hipertensivilor sunt trataţi. Câţi sunt trataţi corect? Un sfert! Acum șapte ani, când am făcut primul studiu, numai 7% erau trataţi corect, acum a crescut la 25%, dar tot e puţin în comparaţie cu alte ţări. Cât contează regimul alimentar în ecuaţia aceasta a tratării hipertensiunii? Mult! Românii mănâncă însă foarte sărat. Noi avem nevoie de cam șase grame de sare pe zi, iar românii mănâncă dublu. E bună mâncarea sărată, de aceea s-a și născut povestea cu sarea în bucate, e bună, e gustoasă, dar e nesănătoasă. Dacă te obișnuiești ceva mai din timp să mănânci mai puţin sărat, nu ţi se mai pare că ţii regim. Pe de altă parte, dacă te-ai obișnuit să mănânci sărat și apoi încerci să pui mai puţină sare, totul devine un chin. Regimul depinde însă și de nivelul tensiunii. Dacă este vorba de o creștere ușoară a tensiunii, adică tensiunea sistolică este undeva între 14 și 16, regimul alimentar și schimbarea stilului de viaţă pot fi suficiente. Sau mai este nevoie să iei o doctorie. Însă dacă de la început depistezi o tensiune foarte mare, atunci regimul alimentar are contribuţia lui, dar ai nevoie de medicamente, de unul, două, trei sau chiar de mai multe medicamente. De aceea, este foarte important să faci o determinare de tensiune în jurul vârstei de 25-30 de ani și, apoi, o dată pe an să faci o măsurare de tensiune arterială. Cu cât se adaugă anii, cu atât scade perioada dintre verificările tensiunii arteriale. Pentru prima determinare a valorii tensiunii arteriale ar trebui să mergem la medic? Da, prima dată, da. Sunt niște condiţii speciale de măsurare a tensiunii, ca să pui bază pe ea. Sigur că aceste device-uri (n.r. - dispozitive) care se găsesc în comerţ sunt bune pentru orientare, dar pentru stabilirea unui diagnostic corect e nevoie de medic. Cum afectează diabetul vasele și inima? Pentru că diabetul înseamnă un dezechilibru metabolic, creșterea glicemiei, care se combină cu modificări de lipide, toate acestea afectează vasele mari, adică vasele coronare, periferice. Iar asta înseamnă că omul respectiv poate face infarct sau accident vascular mai frecvent, poate face arteriopatie și probabil aţi văzut persoane cu membrele amputate din cauza diabetului. Dar și vasele mici sunt afectate, iar acestea nu pot fi puse în evidenţă prin angiografie. Ele se găsesc în interiorul mușchiului, în interiorul rinichiului și pot determina insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, pot să determine, la nivelul creierului, accidente mici care duc la demenţe vasculare, cu manifestări asemănătoare maladiei Alzheimer. Deci, diabetul este o boală foarte agresivă faţă de vase și, de aceea, cine are diabet trebuie să și-l trateze foarte bine. Ce implicaţii poate avea reumatismul articular acut asupra inimii? Din fericire, reumatismul articular acut a devenit o boală din ce în ce mai rară. El apare ca o complicaţie a amigdalitelor cu streptococ, iar acum se tratează în majoritatea cazurilor. Acum părinţii își duc mai repede copiii care au făcut amigdalită la doctor, unde primesc tratamentul corect și vedem reumatism din ce în ce mai rar. Ultimul caz cred că l-am văzut acum vreo șase ani. Apoi, reumatismul, când se declanșează ca boală, este tratat mai repede, încât complicaţiile cardiace ale reumatismului sunt extrem de rare în ultima vreme. În ţările dezvoltate, ele nici nu mai apar. Însă, dacă nu se tratează corect reumatismul articular acut, pot să apară mai ales leziuni ale valvelor, urmate de stenoze (n.r. - îngustare patologică a unor canale sau orificii) și de valvulopatii (n.r. - disfuncţii ale valvelor). Însă, repet, aceasta este o patologie care ar trebui să fie pe cale de dispariţie pe măsură ce nivelul de educaţie al populaţiei crește. Infarctul reprezintă o urgenţă medicală. Cum ne dăm seama că avem de-a face cu așa ceva? Diagnosticul de infarct nu se pune numai pe fondul durerii care apare, dar durerea trebuie să-l aducă pe om la medic. Mă bucură faptul că, în ultima vreme, au început să vină, după primele simptome, și oameni tineri la doctor. De exemplu, au venit persoane de 30-35 de ani, pentru că au avut o durere în umăr. Și, într-adevăr, chiar era infarct. De ce este important să se alarmeze omul la un astfel de simptom? Mai bine vine degeaba la spital sau cheamă Salvarea, decât să stea acasă, pentru că dacă vine în primele ore, probabilitatea ca partea de miocard afectată să moară este mai mică. În cazul unui infarct se astupă un vas printr-un tromb, printr-un cheag de sânge. Cheagul se poate forma pe o placă de aterom preexistentă sau chiar și pe un vas normal. Or, dacă persoana vine în primele ore, maximum 12 ore (deși 12 ore este mult), de când a apărut durerea, are șansa să i se administraze fie substanţe care topesc cheagul, fie, și mai bine, un cateter, intervenţie care se numește angioplastie în infarct și care se face și în spitalul nostru. De altfel, se împlinesc trei ani de când funcţionează un program naţional de infarct, este o reţea în toată ţara, deși nu acoperă și cele mai mici localităţi. În București, spitalele care au program de cateterism funcţionează, prin rotaţie, 24 de ore din 24. Se poate întâmpla ca o persoană să facă infarct și să-l ducă pe picioare, cum se spune? Da! Se poate întâmpla și asta, pentru că, așa cum am spus, se ocluzează un vas și depinde cât de mare este teritoriul inimii dependent de acel vas. Dacă vasul este mic și teritoriul din miocard necrozat este mic, apare o preluare imediată de către vasele vecine. Biologicul din noi se ajută foarte tare. Și atunci, lucrurile se compensează. Uneori, și un infarct mai mare poate fi dus pe picioare, depinde și la ce vârstă a survenit, cât de viguros era omul. Însă nici această situaţie nu este de dorit. Cine a făcut un infarct și l-a dus pe picioare, fără să se trateze, îl poate face și pe al doilea, mult mai sever. Deci, dacă l-a dus pe picioare nu înseamnă că s-a însănătoșit. Înţeleg că există și situaţii când infarctul se manifestă asemănător unei indigestii. Se poate întâmpla și așa. Li s-a întâmplat și unor medici. De ce și lor? Pentru că totdeauna trăiești cu impresia că ţie nu ţi se poate întâmpla. De multe ori, e mai simplu să credem, așa, ca reacţie de apărare, că poate avem o indigestie, poate că avem un ulcer. E mai ușor de suportat gândul decât cel că am un infarct. Infarctul se poate manifesta și așa pentru că avem mai multe vase, inima are mai mulţi pereţi, se sprijină pe diafragmă. Dacă infarctul apare în zona peretelui inferior sau posterior, din vecinătatea organelor abdominale, poate să dea reflexe și durerea să fie resimţită în epigastru (n.r. - partea superioară a abdomenului). De aceea, iarăși spun că mai bine te duci la doctor și vezi că durerea ar putea să fie altceva. "Este foarte important să faci o determinare de tensiune în jurul vârstei de 25-30 de ani și, apoi, o dată pe an, să faci o măsurare de tensiune arterială." "Românii mănâncă foarte sărat. Noi avem nevoie de cam șase grame de sare pe zi, iar românii mănâncă dublu." "Mă bucură faptul că, în ultima vreme, au început să vină, după primele simptome, și oameni tineri la doctor." "Uneori, și un infarct mai mare poate fi dus pe picioare, depinde și la ce vârstă a survenit, cât de viguros era omul." „Să nu creadă cineva că citind prospectul a devenit doctor!" Multe dintre medicamentele recomandate în tratarea bolilor cardiovasculare au efecte secundare precum depresia ori disfuncţiile sexuale, drept pentru care bolnavii refuză să le ia. Cum vedeţi această situaţie? În primul rând, este bine să fie citit acel prospect care însoţește fiecare medicament, dar să nu creadă vreo persoană că citindu-l a devenit doctor. Aici este riscul foarte mare! Am mulţi pacienţi și unii vin și îmi spun: „N-am mai luat, pentru că aici scrie că...". Or, soluţia este tot să stai de vorbă cu doctorul, pentru că el, când îţi prescrie un medicament, ţi-l prescrie în cunoștinţă de cauză, după un consult complet, după ce îţi face un bilanţ biologic. Sau, cel puţin, așa ar trebui. Medicul știe cam care este profilul persoanei din faţa sa și atunci alege acel medicament care i s-ar potrivi cel mai bine. Trebuie spus că nu există doctorie pe lumea aceasta fără efecte secundare, nu s-a inventat încă medicamentul perfect. Este bine să i se explice persoanei căreia i se prescrie tratamentul, ce ar putea să apară, să nu se sperie și, dacă apare vreun efect, să nu întrerupă de la sine putere, ci să vină la medic și să spună. Și vreau să vă spun că medicamentele în sine nu dau disfuncţii sexuale. Dau la cei care au deja astfel de disfuncţii și care, deși au avut-o de la început, nici măcar lor nu și-o mărturisesc că există. Și atunci sigur că dau vina repede pe o doctorie. Dacă stau de vorbă cu medicul, există soluţii, inclusiv pentru a li se trata disfuncţia sexuală. De multe ori, întreruperea unui tratament poate fi periculoasă. Întreruperea, de exemplu, a beta-blocantelor la un bolnav care a avut un infarct poate să ducă la un nou infarct. Sau unui bolnav care ia un medicament pentru hipertensiune, dacă îl întrerupe brusc, există riscul să-i crească foarte tare tensiunea arterială, la nivel mai mare decât o avea înainte. Deci nu se întrerupe de la sine putere, mai bine să întrebe medicul. Pacientul nu trebuie să ia decizii de unul singur, că poate greși. În multe afecţiuni cardio­vasculare se recomandă să iei aspirină. E bine s-o luăm preventiv? Aspirina, în scop de prevenţie secundară, are indicaţii clare. Nu trebuie să iei aspirină de la 40 de ani, fiind femeie și neavând niciun factor de risc, cu gândul că te-ar putea proteja. Nu, nu-i nevoie, pentru că poate da ulcer sau să-ţi favorizeze o altă boală. Deci tot la indicaţia medicului se ia. Cu indicaţie certă, aspirina se recomandă în doze mici, care nu fac la fel de rău din alt punct de vedere. Dacă o persoană are antecedente de ulcer ori gastrită sau dacă este infectată cu Helicobacter pylori, trebuie să-i spună medicului, pentru că există medicamente care combină aspirina cu protecţia gastrică. Este periculos ca, în paralel, să mănânci usturoi sau să iei remedii cu efect anticoagulant? Remediile naturiste pot potenţa niște lucruri, dar nu au efect în sine. Dar la tratamentele de nouă generaţie au acces românii? Mai greu. Peste tot în lume, medicamentele de nouă generaţie sunt cele mai scumpe. La noi, din păcate, nu sunt compensate nici măcar cât de cât. De exemplu, există antiagregante de ultimă generaţie care sunt foarte bune, dar care nu sunt compensate deocamdată, n-au intrat în program. Pe de altă parte, mai ales bolnavii care au implantate stenturi au nevoie de medicamente care s-a dovedit că sigur îi protejează. Schimbarea substanţei originale cu genericul care se găsește în farmacie nu este o soluţie bună pentru bolnavii din anumite categorii. Dar accesul la medicamentele obișnuite, chiar mai ieftine, care rulează de ani de zile, se face mai simplu? Ce să vă spun, depinde de venitul bolnavului. Compensarea pentru unul poate fi suportabilă, pentru altul, nu. Există programe de gratuitate, în insuficienţa cardiacă, de exemplu, pentru câteva medicamente, acelea absolut necesare, care sunt prevăzute în ghiduri. La fel, există programe de gratuitate pentru cei care au suferit un infarct și au stenturi, pentru cei cu diabet. Însă ar trebui să existe un program de securitate socială pentru toţi, pentru că, deși sunt persoane trecute de 70 de ani, sunt părinţii noștri sau, dacă nu sunt părinţii noștri, sunt persoane care au lucrat și care au contribuit la rândul lor. După atâţia ani de experienţă, ce vă mai impresionează la persoanele care vin la Urgenţă? V-a dat experienţa o anume detașare? Nu, mie nu. Am aceeași atitudine, același feeling (n.r. - emoţie) pentru toţi, că-s tineri, că-s bătrâni, că-s mai mult sau mai puţin suferinzi, nu mi s-au tocit, din fericire, sentimentele umane. Detașarea nu vine din experienţă, cel mult siguranţa în a trata pacientul vine din experienţă. Deși uneori bolile sunt atât de imprevizibile ca mod de prezentare, încât nu te poţi baza doar pe experienţă. Experienţa te ajută într-un fel, dar nu poţi să spui niciodată: „Am mai văzut așa ceva, merge sigur așa". Pe fiecare pacient trebuie să-l privești în individualitatea sa, pentru că poate avea o boală pe care ai mai văzut-o de nu știu câte ori, dar să mai aibă una care influenţează în sens bun sau în sens rău. Sper să nu ajung niciodată la detașarea de a privi suferinţa fără să mă implic. "Sper să nu ajung niciodată la detașarea de a privi suferinţa fără să mă implic."

Autor: Adevarul Sursa: www.adevarul.ro  Vineri, 28 Septembrie 2012