Dragostea la prima vedere, explicată știinţific

Dragostea la primă vedere există. Cel puţin așa susţin oamenii de știinţă din Irlanda, care au reușit chiar să îi găsească o explicaţie. Potrivit experţilor, cortexul median prefrontal, o regiune a creierului, joacă un rol important în deciziile romantice pe care le luăm. În plus, această regiune a creierului este legată de atracţia sau afinitatea faţă de anumite persoane, încă de la prima vedere, scrie LiveScience. Cercetătorii spun că anumite zone ale cortexului median prefrontal, aflat în apropierea părţii din faţă a creierului, lansează instantaneu mesaje privind atracţia fizică dintre persoane și ne spun dacă persoana pe care o vedem pentru prima oară este perechea potrivită. Totul se produce într-un interval de timp de ordinul milisecundelor, după ce am văzut pentru prima oară persoana respectivă, susţin cercetătorii de la Colegiul Trinuty, din Irlanda. LiveScience notează că acest studiu este primul care folosește date culese de la primele întâlniri între necunoscuţi, pentru a examina felul în care creierul face judecăţi romantice. Cercetarea a fost realizată pe un eșantion de 151 de persoane, dintre care 78 de femei și 73 de bărbaţi. Toţi participanţii la acest experiment erau heterosexuali, nu erau implicaţi într-o relaţie, nu se cunoșteau în prealabil și au participat la scurte întâlniri. Speed Dating, în numele știinţei Participanţii se aflau toţi într-o cameră și treceau de la unul la altul pentru a sta de vorbă timp de 5 minute, în căutarea perechii perfecte. După aceste scurte întâlniri, ei au fost rugaţi să completeze niște formulare în care să indice pe care dintre ceilalţi participanţi și-ar dori să-l mai întâlnească. Înainte de aceste întâlniri, cercetătorii au examinat creierul a 39 dintre participanţi folosind un instrument de imagistică cu rezonanţă magnetică funcţională (RMN). Oamenii de știinţă au înregistrat activitatea cerebrală a subiecţilor în timp ce le prezentau fotografii cu ceilalţi participanţi la studiu, cu care urmau să se întâlnească. Pentru fiecare fotografie în parte, subiecţii au dispus de câteva secunde pentru a estima cât de mult le place respectiva pesoană, pe o scară de la 1 la 4. Ei au raportat de asemenea și cât de atrași fizic se simt faţă de diferitele persoane din fotografii, precum și cât de plăcute consideră ei că sunt aceste persoane. După întâlniri s-a constat că, în 63% dintre cazuri, interesul iniţial, din faţa fotografiilor, s-a materializat și în întâlnirea propriu-zisă, de 5 minute. Mai mult decât atât, în afara experimentului, participanţii care și-au găsit un partener de care se simţeau atrași au făcut schimb de numere de telefon, iar 20% dintre ei au început să iasă împreună pentru a se cunoaște mai bine. Cum reacţionează creierul când vede persoana potrivită Interesantă a fost însă activitatea creierului corelată la acest tip de situaţii. Cercetătorii au identificat o legătură între o regiune specifică a cortexului median prefrontal, denumit cortexul paracingulat, și decizia finală a subiecţilor, cu privire la fixarea unei întâlniri cu partenerul ales. Activitatea din această regiune s-a intensificat semnificativ atunci când subiecţii au privit fotografii cu persoanele în faţa cărora au spus apoi "da". Între timp, cortexul prefrontal ventromedian a devenit la rândul său mai activ atunci când participanţii s-au uitat la feţele persoanelor pe care le considerau atractive. Această regiune a fost însă mai activă atunci când au fost vizualizate feţele care corespund șabloanelor sociale de frumuseţe. De cealaltă parte, în cazurile în care s-au declanșat reacţii individuale de apreciere pentru persoane care nu au primit și aprecierile generale ale celorlalţi, s-a activat o regiune diferită din creier: cortexul prefrontal rostromedial. În această regiune, raţionamentul format ar putea fi următorul: "este oare această persoană considerată o partidă bună? Dar este ea oare o partidă bună pentru mine?", mai scrie sursa. Există două modalităţi de a ne raporta la rezultatele acestui studiu, publicate în ultimul număr al revistei Journal of Neuroscience. Unul dintre ele este că suntem niște fiinţe foarte superficiale - ne hotărâm în câteva fracţiuni de secundă după ce vedem o faţă nouă dacă suntem sau nu interesaţi de ea din punct de vedere fizic. În clipa imediat următoare, intervine cortexul prefrontal rostromedial, care declanșează nesiguranţa cu privire la compatibilitatea cu persoana respectivă. Aceste procese sunt independente unul de altul, dar se produc în perioada iniţială de evaluare a unei noi posibile relaţii.

Autor: Gandul.info Sursa: www.gandul.info  Sambata, 10 Noiembrie 2012