| De ce ajungem cei mai mari dușmani după despărţire |
| Un prezentator american de emisiuni radio a abordat această problemă în public, pentru prima oară, prin anii 1970. Atunci el a afirmat: "La despărţire, iubiţii își spun că se urăsc. Iar la auzul acestor vorbe, ambii au senzaţia că asta înseamnă că orice sentiment de dragoste între ei e mort și îngropat. Ei bine, opusul iubirii nu este ura, ci indiferenţa. Atunci când urăști pe cineva înseamnă că încă mai ţii la acea persoană", a spus americanul. Din păcate, prezentatorul nu a avut foarte mare popularitate, însă aceste vorbe sunt repetate și astăzi de psihologi din întreaga lume. Așadar, acesta este motivul pentru care linia dintre aceste două sentimente este foarte mică. Această ură nu este reală Cei doi nu ajung să se urască realmente. Această ură este un surogat al sentimentului adevărat. Cele mai multe persoane, inconștient, pretind că-și urăsc partenerul doar pentru a masca durerea și neputinţa produsă de încheierea relaţiei. Este un mecanism de adaptare pentru a evita înfruntarea problemelor actuale. Deci, cei care își însușesc sentimente de ură faţă de celălalt partener sunt, de fapt, lași și nu vor să-și vadă propriile imperfecţiuni. Amintirile ţi se arată sub o altă formă Pentru a trece mai ușor peste durerea sufletească produsă de abandonul celuilalt partener, avem tendinţa să ne amintim tot ce a fost mai rău în relaţie. Chiar dacă atunci când formaţi un cuplu obișnuiai să visezi cu ochii deschiși la concediile petrecute împreună sau momentele frumoase, acum acele imagini devin vagi, neclare, irelevante. Tot acest proces este un scut al subconștientului tău pentru a te apăra de reala suferinţă, au concluzionat studenţii Universităţii Harvard din SUA. |
| Autor: Cancan Sursa: www.cancan.ro Luni, 9 Mai 2011 |
ultima postare pusa pe blog enciclopedid 3
▼
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu