Ce efect au asupra sănătăţii radiaţiile cu iod?

Ce efect au asupra sănătăţii radiaţiile cu iod?

Iradierea cu iod, cu excepţia cazurilor persoanelor direct expuse, cum ar fi personalul centralelor nucleare la care au loc accidente, nu are efecte imediate vizibile asupra sănătăţii. Cel mai adesea însă, la personele iradiate, apar, chiar și după zeci de ani, diverse forme de cancer. Iradierea cu iod este cel mai periculos rezultat al scurgerilor radioactive.  Bombardamentele americane de la Hiroshima și de la Nagasaki și apoi diferitele accidente nucleare civile au permis specialiștilor să evalueze efectele dozelor ridicate de radiaţii cu iod asupra corpului uman. Personalul centralelor nucleare unde survin accidente este cel mai expus iradierii. Dozele în acest caz de accident sunt  ridicate, iar efectele se manifestă precoce, de la câteva ore de la expunere, până la câteva luni. Totul depinde de cantitatea, calculată în gray (Gy) de razii absorbită de către organism. Efectele încep să se vadă în jurul valorii de 0,3 Gy pentru expunerea parţială, explică Autoritatea Franceză pentru securitate nucleară, dar pericloul intervine după valoarea de 0,5, iar riscul de deces la 2 Gy absorbiţi de organism. Specialiștii numesc doză letală 50% (DL50%) doza absorbită de întregul organism printr-o expunere globală, pentru care probabilitatea de deces în 60 de zile după expunere este de 50%. Aceasta este egală cu 4,5Gy. Persoanele care absorb radiaţiile emanate de către accidentele nucleare din atmosferă riscă, pe termen lung, diferite forme de cancer sau mutaţii genetice. Efectele nu se văd atât de repede ca în cazul personalului expus direct, bolile intervenind chiar și după zeci de ani de la iradiere. Expunerea poate fi externă, cel mai adesea întâlnită în cazul personalului de la centralelel nucleare și internă, care survine prin inhalarea substanţelor radiactive din atmosferă sau prin consumarea de alimente produse într-un mediu expus radiaţiilor. Sindromul acut de iradiere este reprezentat printr-un ansamblu de simptome potenţial mortale. La doze foarte mari, între 20 și 50Gy, sistemul nervos este afectat instantaneu, ceea ce duce la lipsa de coordonare a mișcărilor, episoade de delir, comă și convulsii care preced o moarte rapidă (moarte survine în câteva ore de la iradiere). Pentru dozele între 1 și 20 Gy, sindromul se manifestă în trei etape. Prima are loc în minutele sau orele care survin după iradiere și poae dura câteva zile. Se manifestă prin tulburări digestive (diaree, greaţă, vomă, anorexie) sau cutanate (roșeaţă a pielii). Apare apoi o fază de vindecare aparentă, care este cu atât mai scurtă cu cât iradierea a fost mai mare, după care survine faza acută și potenţial mortală, o consecinţă a celulelor "hematopoietice"care, în măduva osoasă, asigură producerea și reînoirea diferitelor linii de celule sanguine. Simptomele sunt diferite, în funcţie de sistemeșe de ţesuturi cele mai afectate: digestive, respiratorii, sanguine, cerebrale. Se adaugă o oboseală generalizată, pierderea părului, sterilitate. Faza poate dura între câteva luni și câţiva ani. Cele mai tragice cazuri de iradiere acută au avut loc în cauzul detonării bombelor nucleare de la Hiroshima și Nagasaki, din 1945, când, în tre luni de zile, au mrit zeci de mii de persoane. Au urmat apoi accidente "minore", care nu au mai afectat populaţia civilă, Iugoslavia - 1958, URSS - 1960 și 1985, Statele Unite - 1961, 1967, 1974, Belgia - 1965 , Argentina - 1983 și catastrofa de la Cernobîl, când 200 de muncitori au suferit sindromul iradierii acute. În cazul unei iradieri masive nu există un tratament specific. Cel mult sunt făcute tratamente "simptomatice", care permit regenerarea ţesuturilor lezate și o grefă a celulor osoase. Victimele nu sunt tratate însă doar de specialiști în hematologie, ci de echipe pluridisciplinare. Pe termen lung însă, nu există un tratament pentru iradiere. Cel mai adesea apar diferite afecţiuni, cancer de obicei, dar nu se poate demonstra că sunt de origine radioactivă.

Autor: Realitatea Sursa: www.realitatea.net  Joi, 17 Martie 2011