13 boli care au împrumutat denumirea de la oameni

luni, 12:30

DEZBATERE

Să ai o boală ce-ţi poartă numele implică multe lucruri, dar nu trebuie să uiţi că pacienţii nu vor fi niciodată bucuroşi că aud numele tău.

Iată care sunt doctorii şi oamenii de ştiinţă care stau în spatele unor boli cunoscute:
1. Boala Crohn
Mai este denumită şi boala adultului tânăr pentru că afectează persoane cu vârste cuprinse între 15 şi 30 de ani. În cele mai multe cazuri este transmisă genetic. Boala Crohn este o boală cronică inflamatorie a intestinelor.
Maladia a primit numele după medicul care a descris-o în anul 1932, Burrill Bernard Crohn. Deşi acesta a colaborat cu alţi doi fizicieni, Leon Ginzburg şi Gordon Oppenheimer, boala a primit numele lui Crohn pentru că era primul în ordine alfabetică, înaintea lor.
Boala mai poartă denumirile de enterită granulomatoasă sau colită, enterită regională, ileită sau ileită terminală.

2. Salmoneloza
Mai este cunoscută şi sub numele de enterocolită cu salmonela. Ea a primit numele de la medicul veterinar american Daniel Elmer Salmon. Epidemiologul Theobald Smith a izolat bacteria în 1884. Smith şi colegii săi au dat numele bacteriei în cinstea şefului lor, Salmon.
Salmonelozele reprezinta un tip de toxiinfectii alimentare cauzate de bacteria Salmonella.
3. Parkinson
Boala Parkinson este o boală neurologică progresivă ce apare ca urmare a unei pierderi de neuroni din creier. A fost denumită după James Parkinson, un medic londonez care a descris pentru prima dată boala într-un eseu publicat în 1817.
4. Huntington
Boala poartă din 1872 numele lui George Huntington, un fizician american care a contribuit la descrierea clinică a bolii. Se întâmpla pe când avea 22 de ani şi tocmai terminase studiile superioare la Universitatea Columbia din New York. Tatăl şi bunicul său au fost, de asemenea, fizicieni.
Boala Huntington se caracterizează prin uşoare schimbări de personalitate şi comportament - schimbări de dispoziţie, iritabilitate, depresie şi accese violente de mânie, care se agravează pe măsură ce boala avansează. Pacienţii pot suferi de spasme corporale involuntare şi de instabilitate a mâinilor şi a picioarelor.
5. Alzheimer
În 1901, neuropatologul şi psihiatrul german Alois Alzheimer ţinea sub observaţie o pacientă de 51 de ani, Auguste Beter, care avea probleme cu memoria şi un comportament bizar. La început a notat-o ca fiind boală a uitării. Timp de cinci ani a analizat pacienta, dar i-a analizat şi creierul după ce aceasta a decedat reuşind să afla lucuri uimitoare pentru viitoarea boală Alzheimer sau demenţă.
Alzheimer reprezintă forma cea mai comună de declin mintal la persoanele în vârstă şi a devenit tot mai frecventă o dată cu creşterea longevităţii.
6. Tourette
Boala a fost denumită după Georges Edouard Brutus Gilles de La Tourette, un neurolog francez. Iniţial "boala ticurilor"nu îi purta numele, dar mentorul său Jean-Martin Charcot l-a convins să-şi împrumute numele Tourette în 1884. În anii '70 sindromul a fost inclus în categoria bolilor genetice.
7. Limfomul Hodkin
Mai este cunoscut şi ca boala Hodkin - o formă de cancer a sistemului limfatic ce se prezintă sub forma unor tumori solide. Are potenţial de vindecare.
Boala a fost descrisă pentru prima dată de Thomas Hodkin în 1832, în timp ce lucra la Spitalul Guy din Londra. Hodkin a primit numele abia după ce un prieten de-al său, fizician, Samuel Wilks, a redescoperit munca lui Hodkin.
8. Boala Bright
Această boală care afectează rinichii a primt numele lui Richard Bright, un fizician englez ce era coleg cu Hodkin la Spitalul Guy. Bright a început să caute cauzele care conduc la nefuncţionarea rinichilor. A studiat asta între 1920 şi 1927. Richard Bright a fost şi primul autor care, în 1836, a subliniat relaţia dintre suferinţa renală, hipertrofia inimii şi hipertensiunea arterială.
9. Boala Addison
Spitalul Guy din Londra a fost, aparent, locul potrivit în care dacă doreai să ai o boală care să-ţi poarte numele se întâmpla. Medicul englez Thomas Addison, coleg cu Bright şi Hodkin la Spital, a fost primul care a descris insuficienţa glandelor suprarenale în 1855. Anterior acesteia, Addison a mai publicat câteva studii şi despre apendicită.
10. Boala Tay-Sachs
Boala a împrumutat numele celor doi medici care au descoperit-o Warren Tay şi Bernard Sachs. Deşi nu au lucrat împreună, nici măcar nu locuiau în acelaşi oraş, amândoi au studiat boala.
Tay, un oftalmolog britanic, care a descris primele pată roşie pe retina ochiului în 1881, iar neurologul Bernard Sachs care a descris schimbările celulare cauzate de maladie, în 1887. Bernard era coleg cu Burril Crohn la Spitalul Muntele Sinai.
Boala reprezintă o deficienţă enzimatică autozomală recesivă, care afectează sistemul nervos central.
11. Sindromul Turner
Sindromul cromozomial a primit numele de la Henry Turner, un medic endocrinolog din Oklahoma care l-a descris pentru prima dată în 1938.
Turner o maladie cromozomială caracterizată de o monozomie totală sau parţială pe perechia de cromozomi sexuali.Profilul genetic normal este 46 cromozomi, dintre care 2 sunt sexuali (XX/XY) pe când la cei afectaţi de această maladie, cromozomul sexual lipseşte sau se găseşte în anumite celule. Turner mai este cunoscut şi sub denumirea de sindromul Ullrich-Turner (cunoscut şi ca "Gonadal dysgenesis").
12. Sindromul Klinefelter
Boala genetică a primit numele lui Harry Klinefelter în 1942. Harry a fost un endocrinolog şi reumatolog american. El a lucrat şi studiat la Spitalul General Massachusetts din Boston sub supravegherea dr. Fuller Albright.
Sindromul Klinefelter afectează sexul masculin. Pacienţii au unul sau mai mulţi cromozomi X în plus faţă de normal. Cei cu sindrom Klinefelter pot fi descrişi ca bărbaţi XXY sau ca bărbaţi cu sindrom XXY. Acest sindrom poate apărea în proporţie de 1 la 500 până la 1 la 1000 de masculi. Ei au un nivel scăzut al testosteronului de unde şi pilozitatea scăzută, musculatura slab dezvoltată, sunt mai înalţi, glande mamare mai dezvoltate, pot fi mai infertili.
13. Sindromul Asperger
Pediatrul austriac Hans Asperger a descris această boală ce îi poartă numele în 1944, după ce a analizat un grup de copii ce sufereau de ceea ce Asperger descria ca fiind "psihopatie autistă". El a observat că "micii săi profesori", aşa îşi denumea pacienţii, au probleme în a socializa, au mişcări greoaie şi stângace, au o înclinaţie către anumite subiecte, probleme de integrare socială, o absenţă a empatiei, lipsa de concentrare.
Toate lucrările sale au fost publicate în limba germană, el fiind un mare pasionat al limbilor străine, iar studiile sale şi folosirea denumirii sindromului au ieşit la lumină abia prin 1981, la un an după moartea sa. Boala afectează, potrivit studiilor, mai mult băieţii. Sindromul Asperger a văzut lumina zilei după ce medicul Romana Lorna Wing a publicat o serie de studii de caz de copii care prezentau simptome asemănătoare.
Tulburarea Asperger este consideratã de unii autori ca fiind o expresie a unei forme mai puţin severe de autism.

http://www.apropo.ro/