Să îi iei un animal de casă?

12 Aprilie 2013, Ora 23:45, 1 comentariu

Te privește cu ochii aceia rugători să se asigure că nu îl vei refuza și-ți cere un animal de casă. Trebuie să te gândești bine înainte să iei o hotărâre, dar nu înseamnă că răspunsul va fi "nu".

• 

Pe când cel mic are în minte imaginea unui animăluț simpatic cu care să se joace, tu vezi probabil doar că va face mizerie, că va trebui să-l duci la doctor și să ai tu grijă de el. Dar înainte să decizi, pune în balanţă avantajele și dezavantajele. Ține cont și de vârsta copilului și de faptul că interacțiunea cu animăluţul îl va ajuta să-și dezvolte multe calități, printre care capacitatea de a avea grijă de o altă ființă.

►Începe cu pași mici

Ai putea să începi cu un animal care nu necesită prea multă îngrijire, cum ar fi peștii de acvariu sau un hamster, și apoi să iei unul care să vă solicite mai mult, cum ar fi un câine. O soluție pentru copiii care spun că se vor ocupa de el este și "pet-ul virtual", un aparat care va juca rolul prietenului blănos o vreme și îi va cere să îndeplinească mai multe sarcini în fiecare zi. Astfel, cel mic va putea demonstra că este capabil să se țină de un program și să nu își piardă interesul în timp. Bineînțeles, un animal real va fi și mai atrăgător, dar și mai solicitant.

►Lecție pentru mai târziu

În funcție de vârsta copilului, prezența unui animal în casă presupune anumite probleme, iar cel mic se poate ocupa în parte de el. Dacă este preșcolar, va fi nevoie să stai tot timpul cu ochii pe ei când sunt împreună și să îi arăți cum trebuie să se poarte prin exemplul tău. Copiii între șase și nouă ani vor fi încântați să te asiste când îl hrănești și îl îngrijești. De exemplu, îi poți lăsa să hrănească peștii, dar doar când ești și tu de față, ca să nu exagereze. Învață-l cum să interacționeze, să fie blând, să ia seama că o pisică sau un câine pot reacționa violent dacă sunt necăjiți. De asemenea, foarte important este să citiți împreună cărți despre animalul pe care îl aveți.

►Supervizare din partea ta

Copiii între 10 și 15 ani pot avea mai multe atribuții în îngrijirea lui. Îl pot hrăni, pot plimba câinele sau chiar să îi facă o baie. Totuși, verifică dacă se ține de treabă și nu lăsa animalul flămând dacă tânărul mai uită de el. Adolescenții pot fi puși să facă față majorității sarcinilor de îngrijire, dar ține cont că la această vârstă perseverența nu este cea mai întâlnită calitate. În cazul lor va trebui să veghezi și tu la binele micuțului vostru prieten.

CÂTEVA ÎNTREBĂRI PE CARE SĂ ȚI LE PUI:

►Unde va sta animăluțul?
►Aveți suficient loc pentru el?
►De ce condiții are nevoie?
►Puteți să i le asigurați?
►Cine va avea grijă de el?
►Este cineva alergic la acel animal în familie?
►Cât trăiește?
►Îl vei putea ține pe termen lung?

COPII MAI FERICIȚI

"Un animal de casă presupune un anumit tip de îngrijire și multe costuri. Așa că gândește-te bine înainte să iei decizia, chiar și atunci când copilul este destul de mare și poate avea grijă de el. De exemplu, dacă vorbim de un cățel, îl poate scoate afară și hrăni. Chiar și așa, acceptă cererea lui dacă ești și tu dispusă să te implici. Beneficiile pe care le are asupra dezvoltării psihologice a copilului sunt mari: îi este partener de joacă, îl ajută să se deschidă emoțional, învață ce înseamnă responsabilitate și grija față de o altă ființă. Copiii care cresc alături de animale sunt de obicei mai puțin stresați și mai fericiți."
Material preluat din revista Libertatea pentru Femei